Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor (căci, da, cunosc eu mulţi domni care n-ar recunoaşte în ruptul capului dependenţa lor de dulciuri), cred că nu greşesc dacă estimez că pentru foarte mulţi dintre voi îngheţata este unul dintre deserturile preferate. Şi-ar fi şi greu să nu fie aşa în ziua de azi, când la mai orice colţ de trotuar te izbeşti de câte o ladă frigorifică, iar în supermarketuri urlă vitrinele frigorifice după tine.

Dar oare câţi dintre voi ar urca munţii vara, numai ca să aducă nişte zăpadă peste care să toarne suc de struguri? Căci asta făceau perşii acum două mii şi ceva de ani, când aparatul de făcut îngheţată ar fi părut un semn apocaliptic trimis de zei.

Rând pe rând, chinezii, romanii şi arabii au îmbunătăţit delicatesa rece: cu suc de fructe, lapte sau zahar. Bineînţeles, că într-o evoluţie de vreo două mii de ani, din formula îngheţatei nu puteau lipsi E-urile. Şi, mă ştiţi doar, eu şi E-urile n-avem o poveste de dragoste foarte frumoasă. De fapt, nu avem nicio poveste.

Aşa că azi vă voi povesti – în cele câteva fraze care mi-au mai rămas la dispoziţie pentru a nu depăşi limita de semne – despre o îngheţată făcută în casă. Nimic nu e mai simplu. Poate doar sa fierbi un ou.

Pentru 4 porţii, aveţi nevoie de 200 de grame de căpşune aromate, bine coapte, 150 de mililitri de smântână lichidă (dulce), 2 linguri de iaurt tare sau de smântână fermentată, 100 de grame de zahăr, seminţe din jumătate de baton de vanilie. Tocmai pentru că suntem certaţi cu E-urile, o să evităm esenţa de vanilie sau zahărul vanilat, nişte fake-uri care nu prea au de-a face cu aroma originală.

So, mixaţi bine toate ingredientele de mai sus într-un blender, până obţineţi o compoziţie cremoasă şi curgătoare. Pe care o puneţi în maşina de făcut îngheţată, dacă deţineţi aşa ceva, sau, simplu, frumos şi bătrâneşte, în congelator. După câteva ore, veţi fi fericiţi. Foarte fericiţi!

Acest articol a fost publicat pe Eva.ro in data de 10 iunie 2011.