Astazi am citit ca Ben Affleck se va alatura timp de cinci zile campaniei Live Below the Line (traieste sub limită) si va supravietui cu numai 1,5 dolari pe zi. Asa cum o fac 1,4 miliarde de oameni din lumea asta zilnic. Printre ei, sunt convinsa, se afla si români. Români care traiesc sub limita saraciei, cu 5 lei pe zi. Mult mai puțin decat cheltuiesc unii pe o cafea. Infinit mai putin decat costa mancarea in unele restaurante in care am mancat.

Asa ca am luat decizia ca pentru o saptamana sa incerc sa intru in pielea lor: sa traiesc – adica sa mananc – de cinci lei in fiecare zi. Pentru ca suntem doi, iar jumatatea mea mai buna nu ma va lasa singura in acest experiment (desi el nu stie inca :)), bugetul va fi de 10 lei pe zi.

Si pentru ca se apropie Pastele si pentru ca este post, experimentul va incepe chiar de astazi. Nu spun ca vor fi doar mancaruri de post, deși cred ca ne vom axa pe astfel de feluri. Voi incerca in schimb sa gatesc pe cat de „curat“ (fara E-uri, mezeluri ieftine etc) si sanatos imi va permite acest buget.

Mentionez ca sarea, zaharul, uleiul, condimentele si altele asemenea vor fi cele deja existenta in casa.
Probabil ca experimentul ar trebui sa mearga mai departe in aceasta saptamana. Sa incerc cu-adevarat sa traiesc cu cinci lei pe zi. Sa renunt la machiaj, parfum, telefon si inca multe altele si, probabil, sa merg pe jos la serviciu, in celalalt capat al Bucurestiului. Ceea ce nu e posibil… Asa ca voi limita totul la mesele zilnice. Iar banii pe care i-am fi cheltuit in aceasta perioada vor asigura masa de Paste a cuiva care probabil traieste cu 10 lei pe zi.

Nu stiu cum voi incheia acest experiment, cat de mult imi voi impinge limitele, daca voi fi mai inteleapta, mai frustrata sau mai vesela. Mult mai recunoscatoare, sper eu, cu lectia umilintei invatata. Asa ca va las cu cina de aseara, care a costat cam cat mancarea pe jumatate de saptamana,:) : tocanita de antricot de vita cu ciuperci. Incepand din aceasta seara (25 aprilie) va urma o serie de șapte postari consecutive cu activitatea mea, cu mancarurile de zi cu zi ( dar nu retetele propriu zise, ca doar n-o sa va invat eu sa faceti pui la cuptor :)), cu gandurile si cu nervii mei, cu „slalomul“ printre bugete.