Adica cea mai buna experienta culinara a mea, so far. Mas Provencal este un restaurant de care m-am indragostit si unde voi ajunge din nou. Da, mi-am promis! 🙂 Restaurantul este in Eze, pe Coasta de Azur.

Mas provencal inseamna, de fapt, ferma din regiunea Provence, dar totodata e si un joc de cuvinte – mai mult gust provencal (mas – mai mult, in spaniola). In fine, trecand peste elementele lingvistice, sa mergem in “ferma” care este, de fapt, o sera. Dupa ce treci de parcarea micuta din fata, unde au loc doar doua-trei masini ( Rolls, Bentley si Ferrari, care era cea mai “slaba” masina de acolo, pentru ca noi am parcat in alta parte :D), prima senzatie este ca esti in jungla.

Din fata, spate, lateral si din tavan vin spre tine tot felul de plante: orhidee “curgatoare”, gladiole, asparagus, ferigi, hortensii si “liane”, iar in spatele unor geamuri curg niste cascade micute. Fiecare masa este decorata altfel, cu altfel de scaune, pernute pentru scaune, fete de masa, flori, servetele. Fiecare obiect, luat separat, era din cu totul alta “poveste”, dar modul in care erau combinate la Mas Provencal facea locul extrem de original, de cald si de personalizat.

Dupa 20 de minute de holbat si de “nu-i adevarat”, ne-am adus aminte ca am venit sa mancam. La Mas Provencal nu poti face mofturi si nici nu prea ai cum sa alegi un singur fel, pentru ca nu au decat meniuri. 88 de euro each. Vinul incepe de pe la 60, parca. Nu va pot descrie Cartea de vinuri: parca erau tablele lui Moise :). Cred ca originalitate is their middle name.

Meniul, fireste, are aperitiv, fel principal si desert. Cateva chestii, dar foarte bine facute. Inainte de aperitiv, din partea casei, te asteapta pe masa un cos de rachita plin cu legume: cherry, castravete, morcov, tulpini de telina, ardei kapia, conopida cruda, andive, ceapa verde etc. Ei bine, cosul asta era inconjurat de multe, multe farfuriute pline cu bunatati: anchois, salata de caracatita, sardine afumate, pasta de masline negre, pasta de branza, salam picant, castraveciori minusculi murati. Nu mai tin minte ce alte lucruri mai erau in farfuriute, pentru ca au trecut vreo 8 luni 🙂

Dupa care chelnerii cei draguti te intrebau ce-ti alegi din meniu: la aperitiv, eu am ales coquilles Saint Jacques (cele mai bune pe care le incercasem pana atunci), intr-un sos de smantana. Specialitatea casei este chiar ceva special: risotto cu sofran in roata de parmezan. Orezul ala fierbine era pus intr-o roata imensa de parmezan, scobita pe dinauntru si invartita in mod periodic cu un fel de maner aflat la exterior (era ceva ce semana cu o flasneta), iar in felul asta, orezul isi “tragea” din roata parmezanul de care avea nevoie.

La felul principal eu am ales cote d’agneau (cotlete de miel) cu ratatouille. Ei bine, a fost cea mai buna friptura de miel ever: aromata, facuta mediu, suculenta, frageda. A fost THE miel! Legumele – crocante, cu multe ierburi si putin usturoi, extrem de gustoase. De fapt, am remarcat ca la garnituri chiar au mizat pe clasic: ratatouille si piure. Pentru felul principal a venit un nene cu un carucior plin de ghivece cu cimbru, marar, coriandru, rozmarin si tot felul de alte ierburi, pentru ca ei in Provence sunt ierbivori :). Ne-a dat o foarfeca si ne-a rugat sa ne servim singuri in caz ca vrem mancarea si mai provensala. Prin jurul meu am mai apucat sa vad niste purcelus de lapte, antricot de vita dar si gamba de vitel (da, ceva minunat, carnita dinspre glezna, dar fara os). J’ai oublie quelque chose! Domnii au respectat eticheta restaurantelor care se respecta, iar intre aperitiv si felul principal ne-au oferit din partea casei niste somon fumee, pe care il taiau in feliute subtiri, in fata noastra, dintr-o namila de somon aflat pe o tava imensa. Cred ca avea un metru.

Desertul  – clasic din nou, dar din nou cel mai bun clasic francez pe care l-am mancat pana atunci: mousse au chocolat. Au mai fost serbet de trandafiri, tiramisu cu zmeura (voi face si eu la vara :D), inghetata si inca ceva, but I don’t remember.

La capitolul entertainment, au fost doi domni foarte talentati pe care i-am cam innebunit eu toata seara, pentru ca stiam majoritatea cantecelor si le cantam cu ei. Am facut un duet chiar foarte reusit pe “My Way”, eu in engleza, ei in franceza :). Si nici macar nu eram loaded:D

Pe langa niste rednecsi new money, oamenii de acolo pareau sa se bucure de atmosfera, mancare si banii (multi) pe care ii aveau. Mai ales vreo cativa arabi europenizati, dar destul de stilati si civilizati. Adica vorbeau si dansau cu nevestele, care nu aveau fetzele acoperite:D. Bine, in primul rand le luasera cu ei 🙂

Singurul lucru asupra caruia as avea ceva de comentat ar fi toaleta, care mi s-a parut cam inghesuita. A, atunci eram carcotasa si pentru ca trebuia sa merg afara sa fumez, caci inauntru nu e permis. Astazi, cand implinesc trei luni de cand m-am lasat (yeeey!!!!), nu mai zic nimic 🙂

Incercati sa ajungeti la Mas Provencal. E o experienta unica!

PS Mi-a fost prea foame ca sa mai pozez mancarea. Iar acum ma urasc pentru asta :D.