Humus si vinete “multinationale”

Asa cum am promis, revin cu doua retete de la mini-party-ul ante (nu anti) Valentin

Humus si salata de vinete… “multinationala”

Humusul, destul de apropiat ca metoda de preparare de fasolea batuta, e cu totul altceva atunci cand vine vorba de gust.

Reteta de humus, in sine, e un “basic” al bucatariei (I know, infatuated b***h again )

Nautul, the main ingredient, se pune la inmuiat in apa rece cu cateva ore inainte. Eu am pus cam 300 de grame, cred. Oricum isi dubleaza masa cand e fiert. Apoi, of course, l-am fiert bine, aproape doua ore. Se raceste, se pune in blender, se mixeaza foarte bine, apoi se aduna tot intr-un castron. Dupa care incepem sa adaugam minunatii din orient si nu numai. In primul rand, pasta de susan, adica tahina, ca sa respectam retata originala (tahina se gaseste la Mega Image). Eu am pus vreo trei linguri. Apoi ulei de masline (cam 50 de ml), o ceapa tocata marunt, zeama de la o lamaie, patrunjel tocat, usturoi pisat, sare, piper si cam ce va mai place si ce va mai trece prin cap

Eu, de exemplu, am facut un humus mai cremos si mai “bogat” si la toate cele de mai sus am adaugat doua linguri de smantana.

Yummy, yummy rau de tot cu paine prajita

Cu vinetele “multinationale” (o combinatie intre salata de vinete romaneasca si un aperitiv inidian) a fost si mai usor. Un pachet de vinete de la congelator (a meritat efortul de asta toamna, cand dupa o seara “de serviciu” pe sectie veneam acasa si coceam vinete ) se amesteca cu niste ulei de floarea soarelui. Nici macar nu m-am mai obosit sa le toc, pentru ca am amestecat totul cu mixerul. (Mda, asta e unul din cazurile in care’s lazy in the kitchen). La sfarsit am pus un pahar de iaurt gras (El Greco e minunat), sare de mare si putin usturoi pisat. C’est tout.

Incercati asa ceva acasa!