Decadenta cu ciocolata si portocale

2010 February 23

Nu stiu cine a inventat combinatia asta, dar a fost un geniu. Mi-as dori sa ajung sa creez si eu asa ceva, chiar daca n-o sa citeze nimeni sursa :)

Cred ca multi dintre voi stiu cum e sa te apuce poftele alea naucitoare, care te scoala in miez de noapte tanjind dupa ceva (a se citi ciocolata). Concluzia: m-am culcat la loc de vreo trei ori. Insa vineri dimineata, cand imi admiram noua interfata a site-ului, am vazut in slideshow tortul ornat cu portocala glasata. Si m-a pocnit: prajitura cu ciocolata si portocala!

Ciocolata si portocala. Portocala si ciocolata. It rings a bell! Pavlov :D Mi-am pus statusuri pe facebook, m-am gandit sa aman momentul, insa seara eram la raionul de ciocolata cautand 85% cacao :D .

Continuarea o veti vedea in poze. Reteta, as you might guess, e o alta improvizatie. De fapt, o combinatie intre briose si blatul unei prajituri pe care am descoperit-o acum multi ani, in “Avantaje”, pe vremea cand Romania culinara era intr-o stare latenta :D

4 galbenusuri mixate bine cu 150 de grame de zahar, un praf de sare si coaja rasa de la o portocala.

4 albusuri batute spuma cu 75 de grame de zahar

Cele doua compozitii de mai sus se toarna una peste alta (regula e ca punem galbenusurile peste albuse), apoi se adauga: 50 de grame de iaurt tare, 300 de grame de faina, 50 de grame de cacao, 50 de ml de limoncello, zeama stoarsa (impreuna cu pulpa care ramane) de la o portocala mare sau o portocala normala si o mandarina, un plic de praf de copt, o jumatate de ciocolata cu lapte topita impreuna cu 75 de grame de unt.

Eu am omogenizat totul cu mixerul, am pus compozitia intr-o tava de tort tapetata cu hartie de copt si am bagat-o in cuptorul bine incalzit, unde a stat 10 minute la foc mare si inca vreo 40 la foc foarte mic.

Cand a fost gata, am lasat-o sa se raceasca bine, apoi am taiat-o in jumatate. Am insiropat-o cu putin sirop de la portocala glasata (daca le pastrati mai multa vreme in frigider isi lasa un sirop delicious), apoi am turnat, cu lingura crema-glazura.

Pentru asta am avut nevoie de o jumatate de ciocolata cu lapte, o ciocolata neagra, 50 de grame de unt si o lingura de zahar fin sau pudra, pe care le-am topit impreuna, la foc mic. Ce mi-a trecut mie prin cap a fost sa-i pun o bucatica de lapte de cocos. O bucatica de lapte suna fooooarteee ciudat, I know, insa nu stiu daca stiti, dar cateodata e solid, e ca un unt in cutiile alea, desi ar trebui sa fie lichid. Laptele de cocos a dat o stralucire nemaipomenita glazurii, ca gustul n-a fost influentat in niciun fel. A fost exact ceea ce intuisem. :D

Next, bucatele de coaja de portocala glasata, apoi cealalta jumatate de blat, glazura again, portocala glasata again&again.

Prajitura e are o crusta crocanta, insa cu cat te “afunzi” mai mult in ea, blatul si glazura amaruie se contopesc intr-un miez cremos, iar bucatele de portocala se simt crunchy si aromate.

Incercati asa ceva acasa!

Sanziana, u have the right to remain silent!

13 Responses leave one →
  1. February 23, 2010

    “poftele alea naucitoare, care te scoala in miez de noapte tanjind dupa ceva (a se citi ciocolata)”, alea tocmai mi le-ai provocat mie, asa ca fa bine si sa ne aduci si noua o felie de “decadenta” cand mai faci.

  2. February 23, 2010

    oki doki :D

  3. February 23, 2010

    Duduie Farfuridi, palatul boem aci prezent este la un pas de a pregăti delicatesurile descrise mai sus. Dar, dacă vrem să ne mai încapă hainele de primavara trecută, înghițim în sec si mergem mai departe. Tortura, zic! Parol!

  4. February 23, 2010

    Duduia Farfuridi, care pregateste o alta bomba calorica cu ciocolata si portocale pentru imbuibat colegii pofticiosi si insistenti maine :D , iti spune ca ” o data-n viata merita sa risti sa nu te incapa hainele de primavara trecuta!” Si pentru ca tot vine primavara, duduia Farfuridi se gandeste sa faca un picnic cu prietenii si “fanii” fideli! Va urma un post pe tema asta, cand va fi frumos si soare :)

  5. February 23, 2010

    Agamița din palatul boem, aici de față, așteaptă detaliile dezmățului ce va urma. Avem puțintică rabdare, doar de data asta.

  6. February 23, 2010

    Apai domnitza Agamitza, cand va fie sa fie soare (si dezmatzul culinar pe cale sa se infaptuiasca la iarba verde) vom scrie o scrisoare pe care o vom semna si o vom da anonima!….

    Le chef(a) dixit:
    In alta ordine de idei…daca esti maine prin Pipera let me know :) I have a big cake!

  7. February 23, 2010

    Cu mare plăcere aș fi onorat invitația, dar nu voi fi în zona cu pricina. Îți (vă) multumesc, esti (sunteți) prea drăguță(i)! >:D<

  8. Mihaela permalink
    February 25, 2010

    Intr-adevar a fost un geniu ala care a inventat reteta… Dar, daca nu ai fi facut-o tu, nu am fi stiut niciodata. Delicios! Multumim!

  9. February 25, 2010

    Sa cresteti mari. de fapt, la cate calorii are… :P

  10. February 25, 2010

    A fost minunat si refuza sa cred ca ceva asa de bun va avea negative asupra mea!! Multumim!

  11. February 25, 2010

    if u keep saying that to yourself long enough… :D am fost rautacioasa, dar lasand gluma la o parte, ma bucur mult ca v-a placut :)

  12. Sinziana permalink
    February 26, 2010

    Pastrez tacerea, poate chiar s’un moment de reculegere. Tac. Malc.

  13. Andreea permalink
    March 1, 2010

    Foarte bun tortul. Multumim, Raluca!

Leave a Reply

Note: You can use basic XHTML in your comments. Your email address will never be published.

Subscribe to this comment feed via RSS