• 400 de grame de orez fiert
  • 200 de grame de carne tocata de vita
  • o ceapa, un morcov
  • 2 linguri de ulei de masline
  • 3-4 linguri piure de rosii (sau 100 de ml de suc de rosii)
  • sare, piper, busuioc, ienibahar
  • mozzarella
  • ou, faina, pesmet
  • ulei de floarea soarelui pentru prajit

Legea compensatiei spune ca atunci cand pierzi ceva, castigi altecva. Am pierdut DSLR-ul Cannon, iar peste trei zile aveam un Nikon D3200 (cu un kit complet) care mi-a spulberat toate ideile preconcepute despre Nikon. M-am indragostit de el. Insa nu ăsta e cel mai important castig obtinut din pierderea Cannonului. Ci faptul ca mi-am reamintit ca lucrurile cu-adevarat importante nu sunt cele materiale. Si nu le voi mai lua niciodata ca si cum mi s-ar cuveni.

In cele trei zile fara DSLR, am avut un Cannon imprumutat, ceva intre pocket si (pseudo)DSLR. Anyway, ori n-am stiut eu sa umblu cu el (si nici n-am avut timp sa invat), ori nu era cel mai perrformant aparat (cu siguranta!), dar n-am reusit sa fac mare lucru cu el. Mare lucru in materie de poze, pentru ca, oricat de slaba ar fi calitatea lor, trebuie sa va impartasesc experienta unor arancini italienesti, in episodul 47 din Ocolul Pamantului in 50 de retete.

E păcat că lumea nu trece (ca si mine, in cazul Nikonului) de prejudecata ca mancarea italieneasca se rezuma la pizza si paste. E drept, in ultimii ani, si-au mai facut loc caprese si puiul cu gorgonzola, insa tot nu e de-ajuns. Italienii au niste lucruri extraordinare in bucataria lor, dar, din pacate, nu prea trec granita. Unul dintre ele e un preparat din Sicilia, care exista de prin secolul 10: arancini. Portocale mici, ar fi traducerea ad literam, desi n-au nimic de-a face cu portocalele. Insa au forma rotunda si o culoare rumena, care le face sa semene un pic cu fructele. Arancini sunt niste (foarte profan spus) „chiftele” de orez fiert, umplute cu ragu de vita si mozzarella, facute pane. Nu doar o bombiță ca aspect, ci ditamai bomba calorica. So, who cares? 😀

Mai intai de toate, aveti nevoie de orez fiert si racit. Il puteti prepara chiar cu o zi inainte. Eu am folosit orez arborio, pe care l-am fiert in apa cu sare. Cand a fost fiert complet, am scurs surplusul de apa si am lasat orezul sa se raceasca si sa se intareasca peste noapte.

Pentru umplutura aveti nevoie de ragu de vita, care e, de fapt, carne tocata calita, cu sos de rosii si condimente. Am pus la calit mai intai, in ulei de masline, o ceapa tocata marunt si un morcov dat pe razatoarea mica. Dupa cinci minute am adaugat 200 de grame de carne tocata de vita, pe care am innabusit-o alaturi de legume, timp de 10 minute. La final am adaugat piure de rosii (pasatta), sare, piper negru proaspat macinat, busuioc si un bob de ienibahar zdrobit si le-am lasat sa scada inca vreo 5 minute. Acest ragu este elementul central (la propriu), e sufletul condimentat al arancinilor.

Desi pare dificil, e de fapt foarte usor sa formezi bilele de orez. Trebuie doar sa aveti mainile umezite cu putina apa rece. Mai intai formati in palme niste discuri din orez (destul de mari, cu un diametru de 8-10 cm), in centru carora puneti o lingura de ragu, un cubulet de mozzarella si cateva boabe de mazare congelata (optional). Eu mazare nu am vrut sa pun, iar de mozzarella mi-am adus aminte abia dupa ce-mi terminasem treaba mecanica cu “portocalele”, adica dupa ce le formase deja. Insa n-am regretat deloc c-au avut doar ragu inauntru.

[singlepic id=645 w=620 h=440 float=center]

Dupa ce sunt gata toate bilele de orez, le dati prin faina, ou batut si pesmet si le prajiti in baie de ulei, la foc mediu, pana capata o culoare rumen-aurie.

Pentru ca nu sunt tocmai o mancare usoara, puteti alege o garnitura usoara, cum ar fi niste rosii cu busuioc. Sau le puteti manca asa cum sunt, calde sau reci, desi calde sunt mult mai bune. Veti musca din paneul crocant, veti trece printr-un strat moale si lipicios de orez si veti ajunge la miezul condimentat si suculent de ragu.

[singlepic id=643 w=620 h=440 float=center]

Incercati asa ceva acasa!