Ca sa evitam invazia de inimioare, pupaceli, pusti chiauni & stuff, am stat in casa azi, cu toate ca ne-am fi dorit taaaare mult sa ajungem si noi in sfarsit la “Avatar”. Nu-i nimic, incercam peste doua saptamani, in urmatorul meu weekend liber. Dar am “serbat” ceva pe 13, cu vin si cu prieteni dragi, carora le-am facut bezele. Asa, preventiv 😀

Bezelele au fost doar desertul, caci am inceput cu humus si  baba ganoush, am continuat cu supa crema de cartofi dulci, cu crevete, smantana si chives, apoi tajine de oaie cu couscous si tzatziki. 😀

Deocamdata, doar bezelele mele crispy&creamy, in varianta simpla, dar si umplute cu crema. Promit ca in zilele urmatoare revin cu poze si cu celelalte retete.

Reteta de bezele o stiu de la bunica mea, care facea cele mai bune prajituri din lume. 🙂 Iar ea o stia de la un cofetar celebru, care s-a indurat sa i-o impartaseasca abia cand era cu un picior in groapa. Mosul, of course Bine ca a facut-o, in cele din urma.

Reteta asta e old school, asa ca oricat m-as folosi eu de mixere, blendere si alte chestii moderne, in acest caz renunt. S-a convins de asta si Sorin, care ma batea la cap sa folosesc mixerul si care a terminat frecand oule cu mine, as weird as it may sound 😀

Albusurile nebatute se pun intr-un ceaun de tuci (asta e vasul ideal pentru bezele). Pentru fiecare albus folositi doua linguri mari, cu varf, de zahar. Eu am avut 5 albusuri, insa mi-am permis, din experienta, sa pun o lingura de zahar in plus la toata compozitia, adica am pus 11, in total.

Am adaugat un praf de sare si doua plicuri de zahar vanilat peste albusurile crude si am inceput sa le bat cu un tel de mamaliga. Dupa vreo 2-3 minute, am pus ceaunul pe aragaz, la foc foarte, foarte mic, timp de 1-2 minute, amestecand fara oprire.

  • Paranteza – Cand eram in liceu, mama (cred ca de la ea mostenesc psihicul asta “echilibrat”) ma enerva, apoi ma punea sa-i bat albusurile pentru bezea.

Revenind, am luat ceaunul de pe aragaz si am batut albusurile “la rece” inca 3-4 minute, apoi am pus iar vasul pe foc.

Din cand in cand mai schimbam cu Sorin, pentru ca nu ma enervase nimic in ziua aia. In fine, se repeta operatiunea asta pana cand albusurile sunt tari. Dar n-o sa vedeti consistenta aia de oua batut cu mixerul (ca o spuma de detergent), ci una cremoasa si lucioasa, datorita procedului.

Iar asta duce la niste bezele crocante in exterior si moi si lipicioase in interior si nu la textura aia poroasa pe care o au bezelele din comert.

Ingredientul secret, care intareste si mai bine bezelele, este otetul. La sfarsit am adaugat doua linguri de otet alb si am mai amestecat jumatate de minut.

Compozitia se pune intr-o punga de ornat, se aranjeaza bezelele intr-o tava cu hartie de copt si se pun la cuptor la foc extrem de mic, timp de o ora si 20 sau chiar o ora si jumatate. Usa cuptorului trebuie sa fie un pic intredeschisa (daca nu sta singura, o proptiti cu o lingura).

Din pacate, spre sfarsit, eu am luat lingura si am inchis de tot usa cuptorului, vreo 15 minute, asa ca bezelele mele s-au rumenit un pic. Asta nu le-a alterat insa deloc gustul.

Aici sunt in varianta simpla.

Iar aici alaturi de un plateau de fromage cu fructe.

Crema o gasiti aici :).

Incercati asa ceva acasa!