Recent, mi-am adus aminte de o budinca pe care o făceam prin copilarie-adolescență; nici nu cred ca implinisem 14 ani. Am facut-o vreo cativa ani la rand, cand mi-era mie pofta, desi restul familiei nu se prea dadea in vant dupa ea, oricat de greu ar fi pentru orgoliul meu sa recunosc asta. 😀 N-am inteles niciodata de ce, pentru ca mie chiar mi-a placut budinca asta, pe care am invatat s-o fac de la vara mea mai mare, Corina :).

Niste ani buni am uitat de budinca mea, dar in ultima luna am facut de vreo trei ori, ca sa compensez pentru toti anii astia pierduti si m-am simtit asa, cam ca-n „Cool”, al lui Gwen Stefani, cand reintalnesti o veche iubire. 🙂

Principiul e extrem de simplu, ca si la pandispan: un numar egal de oua, linguri de zahar si linguri de gris, de obicei 6.

Albusurile se bat spuma, galbenurile se amesteca bine cu zaharul, apoi se incorporeaza in albusuri. Se adauga grisul, lingura cu lingura, si se pune si un praf de sare. Compozitia se toarna apoi intr-un vas bine uns cu unt si cand spun bine inseamna ca puteti lasa chiar bucatele de unt pe fundul si peretii vasului. Se da la cuptor 20-30 de minute, la foc mare (5 minute), apoi mic, pana se rumeneste frumos. Pentru ca nu e “inecata” in gris si pentru ca albusurile sunt batute spuma, budinca va creste foarte frumos, ca un sufleu.

Cat timp se coace budinca, clocotiți 250 de ml de lapte, in care ati pus 4 linguri de zahar si o jumatate de baton de familie. Ar trebui sa va coordonati astfel incat laptele sa clocoteasca atunci cand scoateti budinca din cuptor si sa-l turnati asa, fierbinte, in tava, peste ea. Apoi doar o lasati sa se raceasca la temperatura camerei, dupa care o raciti si mai bine cateva ore in frigider.

Se poate manca simpla, sau cu dulceata, sau cu frisca sau cu amandoua. Eu mi-am „construit” un „turn babel” mai ceva ca-n copilarie, cu dulceata de afine si frisca, altii au optat pentru varianta cu dulceata de zmeura. Dar, cum spuneam, nici simpla nu-i rea.

Incercati asa ceva acasa!