Pentru mancarea asta trebuie sa stai bine cu stomacul, ficatul si pancreasul. Si sa ai nervii deranjati :D. Sau sa fii barbar, ar zice unii, Mai degraba berber, as spune io, caci azi in episodul 22 din Ocolul Pamantului in 50 de retete ajungem in Maroc, tara pe care o cunosc doar din carti, de la televizor si din povestirile prietenilor. O civilizatie fascinanta, o cultura asemenea si o bucatarie pe masura. Asa ca, in loc sa aleg un cous-cous sau un tajine, probabil cele mai cunoscute feluri din Maroc, m-am oprit la o capatzana de oaie rumenita in cuptor.
[singlepic id=480 w=620 h=440 float=center]
Zilele astea, cat mai haladuiesc pana revin pe o noua plantatie, am mai mult timp de oameni dragi. Asa ca ii vizitez mai des pe ai mei, nu ca n-ar sta la doua blocuri distanta. Asa si-a adus mama aminte intr-o zi ca are in congelator o capatzana de miel. Cum noi n-am fost in Bucuresti de Paste, ciorba lor de miel a fost scutita de supliciul de a avea in ea un cap de animal, pentru ca eu sunt singura din acest neam viteaz (cica) care nu doar ca se incumeta, dar iubeste mancarea asta.
Asa ca m-am ales cu o capatzana de miel, pe care nu puteam s-o prepar decat simplu si s-o savurez in intregime, cu tot ce inseamna ea: creierul, limba, carnea, zgarciurile si, DA!, ochii. O delicatesa in unele tari arabe. Probabil ca, daca ar fi trait, Labis ar fi scris „Moartea oiței”, iar veganii, vegetarienii, asociatiile pentru protectia animalelor, Brigitte Bardot (pe care o iubesc de altfel, mai ales in epoca Saint Tropez/Roger Vadim) si Pamela Anderson ar face apoplexie, mitinguri, proteste sau macar ar fuma un joint ca sa se calmeze. Wich is a good thing, ultima parte, adica :D. Poate doar la chinezi as gasi putina intelegere, ca pentru ei oaia tot un caine e.
Ochii de oaie sau de miel sunt una dintre cele mai incredibile chestii si va rog sa nu o respingeti inainte de a o incerca. Au o textura cremoasa si gelatinoasa in acelasi timp, un milion de arome, o onctuozitate si o explozie de protenie, ce mai, o experienta gustativa care atinge perfectiunea.
Asa ca, daca vreodata aveti ocazii sa incercati asa ceva, inchideti ochii si lasati-va doar simturile libere. E o experienta perfecta, va zic drept!
In primul rand, capatzana trebuie foarte bine spalata si tinuta cam o ora in apa rece inainte de preparare. Apoi am pus-o la fiert cam o ora si jumatate-doua, in apa cu sare si ceva legume: ceapa si morcov. Dupa care am transferat-o intr-o tava, la cuptor, unde am rumenit-o timp de vreo jumatate de ora.
Marocanii prepara capatzanile de oaie direct in niste cuptoare mari si foarte bine incinse, ingropate in pamant. Dar cum eu nu puteam sa ingrop un cuptor decat la vecinu’ de la parter, m-am folosit mai intai de aragaz, apoi de cuptor. De asta am fiert intai kapetanosul, pentru ca, oricat l-as fi lasat la cuptor, nu s-ar fi preparat ca lumea, ci mai degraba s-ar fi ars.
Marocanii mananca mancarea asta simplu, doar cu paine, sare si chimen. Cum eu nu ma prea dau in vant dupa chimen, am mers pe niste usturoi verde. Iar sarea neaparat trebuie sa fie din aia neprocesata, bruta, s-o simti in dinti cand mesteci.
[singlepic id=479 w=620 h=440 float=center]
O sa va spun si de data asta sa incercati asa ceva acasa!