• 150 de grame de paste uscate (spaghete, linguine)
  • cateva felii de pancetta sau bacon
  • 2-3 galbenusuri
  • 50 de grame de pecorino sau parmezan ras
  • piper negru proaspat macinat

Mi se întâmplă din nou: nu mai aud nimic în jur, mă uit în gol şi uneori zâmbesc tâmp unei amintiri. Da, visez cu ochii deschişi la vacanţă, deşi mai am aproape două luni până când voi fi cea mai fericită să înfrunt traficul în drum spre Otopeni.
Până atunci, însă, mi-am amintit de câteva zile minunate în Toscana, unde am mâncat cele mai bune spaghete carbonara. Şi nu, nu eram în vreun restaurant cu stele Michelin din Florenţa, ci într-un sat desprins dintr-o poveste, în casa-restaurant a unor italieni care găteau din tată-n fiu. Din bunică în nepot, aş putea spune, căci printre cele trei-patru mese din curte se învârteau vreo câteva generaţii: nona (bunica) bucătăreasa, tatăl chelner, nepotul piccolo şi responsabil cu entertainmentul.

Şi pentru că amintirea era prea vie, iar piticul de pe creier încă vigilent deşi ameţit de un whisky, dar mai ales pentru ca mai aveam în frigider nişte pancetta făcută de mine, spaghete carbonara am avut la cină.

Deşi relativ tânăr, acest fel de mâncare are deja mai multe variante, iar puriştii şi inovatorii au motive de ceartă: să fie guanciale sau pancetta, pecorino sau parmezan, să punem şi smântână sau doar ouă? Eu susţin cu tărie, ca-n multe alte cazuri, că e o chestiune de gust. Varianta mea o respectă aproape fidel pe cea clasică şi e cam aşa.

Spaghetele se fierb al dente, neapărat. Pancetta (sau bacon, dacă nu aveţi pancetta) tăiată cubuleţe se rumeneşte până devine uşor crocantă. Pastele fierbinţi se pun în vasul în care s-a rumenit pancetta, se amstecă, apoi se adaugă 3 gălbenuşuri (pentru două porţii) şi 3 linguri de parmezan ras. Se amestecă toate foarte repede, se pune muuult piper negru proaspăt măcinat, iar la final, în farfurie, mai puneţi parmezan ras.

Sfat: nu spălaţi niciodată pastele după fierbere. Mai mult, e indicat să folosiţi la diluarea sosului cu care le veţi prepara câteva linguri din apa în care au fiert.

PS Satul în care am mâncat cele mai bune spaghete carbonara se numeşte Caprese, iar acolo s-a născut un om atins de geniul lui Dumnezeu: Michelangelo Buonarroti.

Acest post a fost publicat pe Eva.ro in data de 17 iunie 2011.