Probabil că o să pară cel puțin penibil dacă astăzi o să vă vorbesc despre cartofii prăjiți. Dar o să risc. Pentru că toată lumea știe să-i facă, nu? Însă mie mi-au trebuit ani buni până să descopăr metoda perfectă, într-o vreme în care România și internetul erau în lumi paralele.

Prea tari! Prea moi! Prea arși! Prea groși! Prea subțiri! Prea uleioși! Prea sfărâmați! Cam așa îmi ieșeau mie cartofii, ca-n reclama aia stupidă. Însă și când mi-au ieșit, n-au fost prea buni, ci perfecți!

Multă vreme am curățat cartofii de coajă, însă acum o mai fac doar în puține cazuri (la piure, de exemplu). Așa că și atunci când fac cartofi prăjiți păstrez coaja, însă am grijă să-i spăl foarte bine.

Pentru acești cartofi pai (allumettes, cum le spun francezii – chibrituri, in traducere), aveti nevoie de niște cartofi mai mari, lunguieți. Îi tăiați întâi în felii ovale, cu o grosime de 4-5 milimetri, apoi în bețigașe cu lățimea de 3-4 (maximum 5 ) milimetri. Îi spălați bine cu apă rece, apoi îi lăsați în apă măcar o oră (2-3 ar fi ideal), pentru ca ei să elimine cât mai mult din amidonul pe care îl conțin și să devină astfel crocanți.

Așa că ei trebuie prăjiți în două etape. Mai întâi, încingeți mult ulei (cel puțin jumătate de litru) într-un vas nonaderent. Ulei de floarea soarelui sau, mai bine, de palmier, cel mai indicat ulei pentru prăjit. Când e foarte bine încins, puneți cartofii scurși, dar aveți grijă să nu fie îngrămădiți în vas, pentru că rezultatul va fi o masă de legume moi și storcite. Îmediat după ce ați pus cartofii, lăsați focul foarte mic timp de zece minute. În acest timp cartofii (care și-au făcut rapid o peliculă protectoare când au fost aruncați în uleiul foarte încins) se vor găti lent, în interior. După zece minute, dați focul la maximum, întoarceți, ușor, cu o paletă, cartofii și-i lăsați să se rumenească rapid. Ei vor deveni astfel crocanți, cu o crustă rumenă și aurie la exterior, dar își vor păstra miezul moale.

Îi scoateți pe un șervețel absorbant, pentru a scăpa de excesul de ulei apoi presărați fleur de sel (De Guerrande, am folosit eu). Prea buni? Nu. Perfecți!

[singlepic id=595 w=620 h=440 float=center]

Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 27 iulie 2012/