Sa trecem de la piure la un alt piure. 🙂 Într-o după-amiază, aveam o poftă nebună de ceva dulce. De un dulce special. De obicei, în creierul meu, dulce echivalează cu o tonă de ciocolată. Nu şi de data asta, când puţinii neuroni care şi-au încordat muşchii pentru câteva sinapse au decretat: ceva cu blat crocant de cheesecake, piure de dovleac copt, aromat cu rom, crema de mascarpone si mult caramel.

De unde a ieşit combinaţia asta, habar n-am şi, cu toate că pare pritocită într-o după-amiază în care singura mea grijă era să n-am nicio grijă, ea s-a născut într-o zi cu multe griji. Probabil că era modalitatea prin care subconştientul meu încerca să evadeze şi probabil că Freud ar spune că am niscai probleme.

Şi, cu toate că-mi promisesem în acea duminică după-amiază plină de griji că voi trece prin hipermarket în drum spre casă, destinul m-a învins, căci am petrecut toooată seara, până la 9 trecute fix, la job. Aşa că ideea mea s-a materializat abia un weekend mai târziu, spre fericirea unora (se ştiu ei :D ), care au profitat de improvizaţia mea reuşită. Pentru că a fost!

Pentru blat aveţi nevoie de 250 de biscuţi digestivi şi 75 de grame de unt. Mixaţi totul în blender, până obţineţi un aluat nisipos/sfărâmicios. Îl puneţi într-o formă de tort cu marginea detaşabilă, presaţi bine, apoi îl lăsaţi la cuptor, la foc mediu (170 de grade), 15 minute, să se rumenească uşor.

Pentru piureul de dovleac, aveţi nevoie de dovleac copt in cuptor (aproximativ 500 de grame de dovleac crud, fara coaja, el va scadea dupa coacere), pe care îl pasaţi bine în blender cu 75 de grame de  zahăr şi cu esenţă de rom. Pentru cremă, aveţi nevoie de mascarpone (400gr), zahăr (250 de grame) , seminţe de vanilie şi 300-400 grame de frişcă (neapărat făcută în casă, din smântână, pentru că cea din tub va strica totul), pe care le mixaţi împreună.

Apoi asamblaţi şmecheria. Adică peste blatul din biscuiţi bine racit puneţi un strat de piure de dovleac, apoi unul fooooarte generos de cremă, apoi ornaţi cu mult caramel, de asemenea făcut în casă. Adică fierbeţi la foc foarte, mic, într-un vas nonaderent, amestecând foarte des, nişte lapte condensat cu zahăr şi un praf de sare, până se îngroaşă şi devine caramel. Sau dulce de leche, un caramel pe spaniolă :) .

praji-jos-bun

Iar dacă asta pare prea dificil, v-aş sfătui să renunţaţi la caramel în loc să cumpăraţi din magazine tuburile morţii, care numai caramel n-au în ele. Ca să nu fiu totally Morticia Adams, prăjitura (şi voi) poate supravieţui şi fără caramel.

praji-jos-11

INcercati asa ceva acasa!