There’s no business like food business, mi-am spus in ziua in care am realizat ca as putea, la un moment dat in viata asta, cat mai curand, sper,:D, sa traiesc la propriu din ceea ce-mi iese din mana. Prin urmare, cu gandul la bistroul meu de vis, am facut primul pas. N-a fost un pas mic pentru om (adica eu :D), ci un fel de triplu salt, cu teorie, practica si examen, adica scoala de bucatari.

Asa ca de miercuri sunt bucatar cu acte in regula, dupa un examen absolvit cu 10 si felicitarile comisiei. Well… voi fi chef cu acte in regula atunci cand voi avea diploma, adica peste cateva zile.

Dupa ce am trecut prin proprietatile organoleptice ale carnii prospete, temperatura de pastrare a smantanii, reguli de frigere sau temperaturi de coacere la testul grila de 22 de intrebari, am cucerit audienta (profa, directoare si comisie) cu placinta mea chikenlicious . De data asta intr-o varianta imbunatatita.

Am folosit spanac din conserva, pe care l-am sotat in unt si l-am “innobilat” cu niste smantana, lasandu-l sa scada la foc mic. In umplutura de pui am adaugat, pe langa celelalte ingrediente, o cutie de mascarpone, care nu numai ca a facut-o mai fina, dar si mult mai gustoasa. In ceea ce priveste branza, am ales tot cheddar.

Ca a  fost de nota 10 nu a spus doar comisia, ci si  fanii “adevarați” care au mancat o parte din “examenul” meu. :).