„Echipa câştigătoare nu se schimbă“, auzeam zilele trecute pe un post TV, intr-un comentariu legat de demisia lui Raed Arafat. Nu, nu vreau sa comentez si eu acest caz mult prea comentat, imi repugna spiritul greg(o)ar. Insa mi-am reamintit de expresia asta sablon din fotbal, care are insa niste urme de adevar.
Asa ca reteta castigatoare nu se schimba, mai ales pe vremea asta, drept urmare am decis sa raman in Anglia si in episodul 6 din Ocolul Pamantului in 50 de retete, pentru o placinta fierbinte si suculenta, cu pui si legume unite pana la moarte de un sos bechamel cremos: chicken pot pie.
Bine, placinta asta (intr-o varianta cu aluat foietaj) e impamantenita si prin SUA, in ziua de astazi, dar cum e adusa de imigranti, eu tot britanicilor le-as atribui-o. Initial am vrut sa mai tin băţoasă si sa fac ceva cu-adevarat british, adica o placinta cu rinichi (kidney pie), dar m-am gândit totusi ca ar fi cam mult pentru stomacul meu abuzat de sarbatori.
Asa ca am ales o varianta mai „omeneasca”, cu pui si legume, desi, infriguratii din Anglia, acum vreo cateva secole, ar fi ales cu siguranta vreo umplutura din miel, oaie sau organe:D.
Dupa cum spuneam, astazi, in special in SUA, placintele de genul asta se fac cu foietaj, ca sa aiba o crusta pufoasa. In Marea Britanie se foloseste un aluat care nu se infoaie la copt, un aluat mai taranesc, as spune – adica nu atat de delicat ca foietajul. Cel mai potrivit mi se pare mie pate brisee (shortcrust pastry, ii spun englezii), un aluat cu unt, dens, dar fraged in acelasi timp. Il gasiti aici. Pe vremuri, aluatul se facea cu untura, asa ca daca stiti vreo reteta de genul asta din bunici, nu va temeti s-o incercati.
[singlepic id=265 w=620 h=440 float=center]
Bineinteles, aveti nevoie de carne de pui (piept) si de legume, de obicei mazare si morcov. Eu am mai pus fasole verde, porumb si praz. Caliti in untura de pui (sau ulei) pieptul taiat bucatele mici, timp de 2 minute, pana se rumeneste usor. Adaugati apoi legumele si le lasati fix un minut, cat sa-si pastreze culoarea. Condimentati cu sare si piper.
[singlepic id=263 w=620 h=440 float=center]
Intindeti o foaie mai groasa de aluat (3-4 milimetri) si o puneti intr-un vas sau intr-o tava cu pereti mai inalti. Puneti legumele si puiul, peste care turnati un sos bechamel. Oops, iar nu v-am spus cantitaţile. Puneti si voi cam cat credeti de cuviinta si in functie de tava in care faceti. Oricum, e important sa repectati cantitatile atunci cand faceti aluatul, iar acel aluat va ajunge pentru o tava destul de mare. Am uitat sa va spun ca trebuie sa opriti cam un sfert din aluat pentru inca o foaie, care va acoperi placinta.
[singlepic id=260 w=620 h=440 float=none]
Dupa ce acoperiti placinta, presati apoi marginile sau le ungeti cu putin ou, ca sa nu se dezlipeasca la copt. Puteti folosi o tava mare, sau forme individuale, asa cum am facut eu. Faceti cateva mici taieturi in placinta, in foaia de deasupra, mai exact (ca sa se evapore sucul lasat de legume si de carne), ungeti si foaia de deasupra cu ou si puneti placinta la cuptor la foc mare (200 de grade) cam 20 de minute, apoi la foc mic (160 de grade), inca 20 de minute, pana vedeti ca s-a rumenit.
[singlepic id=262 w=620 h=440 float=center]
Nici nu e nevoie s-o mai taiati si s-o aranjati frumos pe vreun platou, e minunata daca spargeti crusta si o mancati direct din vas. Oare englezii astia au avut maniere dintotdeauna? 🙂

[singlepic id=261 w=620 h=440 float=center]
Incercati asa ceva acasa!