Porc. Din nou. Pentru ca traim in Romania si-atat. Nu mai e nevoie nici de argumente, nici de justificari. Poate doar de niste onomatopee la sfarsit :).

Ciolanele de porc proaspete sunt unele dintre cele mai ieftine chestii pe care le poti gasi intr-o macelarie sau intr-un hypermarket. Asta pe care l-am luat eu a costat cam 7 lei si avea cam 600 de grame, cred. Poate doar celebri “adidasi” sunt mai ieftini.

Ei bine, in ciolanul asta, soriciul, grasimea, zgarciurile si carnea alcatuiesc quintesenta carnii de porc, dupa umila mea parere. Si-a altora mai cu stele Michelin si mai din Londra, care l-au pretuit asa cum trebuie, intr-un dish de vreo 50 de £. 🙂 Dar despre ciolanul de porc umplut cu foie gras, alta data.

Pe asta dambovitean l-am fiert cam o ora si jumatate, in apa cu sare. Apoi l-am pus in monstrul de fonta de la Ikea cu niste cartofi, morcovi, sare, piper si putina supa (in care a fiert). A, si niste catei de usturoi intregi, pe care i-am pus dupa ce am facut pozele. L-am glazurat cu niste miere si l-am stropit cu putin suc de lamaie. Mierea era tot de lamaie. Da, sunt o snoaba :D.

Asa a intrat ciolanul in lumea viselor, dupa ce i-am pus capac. A stat la foc molcom jumatate de ora, apoi s-a facut lumina – adica i-am luat capacul si i-am aprins becul – si l-am lasat se se rumeneasca inca vreo 20 de minute. Mierea si lamaia nu dau doar un gust aparte, ci si luciu si culoarea aia frumoasa, rumena.

Si-am mancat. Apres moi, le deluge! 🙂