view

Concediul meu e ca si cum n-ar fi existat, caci la doar o zi dupa ce am revenit in “fabrica de continut” mi s-a cam dat Ctrl+Alt+Del la viata si la amintiri. Noroc cu histe hidden files, ca sa mai scriu si eu un post scurt despre ramasitele vacantei.

Da, si acum, dupa stele Michelin, bla-bla, flou-flou si mou-mou, sa mancam si noi ceva :D. Glumesc… Contrar primelor doua posturi despre concediu, n-am ars-o dubios, asa cum spune CINEVA, doar prin restaurante scumpe. Am mai mancat si-acasa sau pe strada.

Insa ce m-a dat gata anul asta au fost inghetatele, iar eu chiar nu sunt o mare mancatoare de inghetata. Dar au fost foarte bune, iar cea mai buna si, paradoxal, cea mai ieftina si cu cele mai babane cupe, a fost luata de la Monte Carlo, de la o gelaterie de langa bisericuta unde a depus Charlene buchetul de mireasa (undeva vizavi de port). Doua cupe mari – da’ mari – au costat 3 euro. Eu am avut ciocolata fondanta si iaurt, Sorin ciocolata neagra si iaurt. Ambele minunate. Am descoperit inghetata de iaurt tot pe Coasta, acum cativa ani, si cred ca e preferata mea.

inghetata-juan

In Juan les Pins o doamna ne-a facut o floare frumoasa cu 4 euro, din ciocolata, ciocolata alba si iaurt, iar in Saint Paul, noi si cei mai frumosi copii, Ana si Vlad, am mancat diverse feluri de inghetata (4 euro doua cupe): violete, lavanda, caramel cu unt sarat, iaurt, bineinteles, si alte chestii de care nu-mi mai amintesc (asta pentru ca nu scriu la timp :D).  Cel mai tampit copil (we know who :D), imbracat in hainutele lui de sute de euro de la Metropole, a stat la masa cu oamenii mari 😀

inghetate

Tot pe strada am mai incercat Pissaladiere, un fel de pizza locala, cu multa ceapa calita/prajita, ansoa si masline, dar nu m-am dat in vant dupa ea.

pissaladiere

Bineinteles ca n-am ratat mica piatza de Villefranche, de unde luam uneori dimineata niste rosii minunate (super bune cu jambon si bagheta calda de la brutaria de langa piata) si nici piata din Nisa, unde, pe langa legume, fructe si peste, poti lua si diverse plase. Cum e cea cu sarea pentru turisti. Au cel putin vreo 20 de feluri de sare, pe care le vand scump: 6 euro eprubeta, 7 euro borcanelul un pic mai mare decat eprubeta (cam cat ala pentru analize :D). In fine, eu sunt convinsa ca-n sarea aia sunt numai coloranti si niste arome vagi (probabil ca asa era si sarea mov), iar de asta mi-am dat seama dupa ce am gustat niste sare neagra deHawaii, cu carbon radioactiv, cica. Al naibii carbon, curgea pe degetele mele mai ceva ca din acuarele, in timp ce sarea se facea tot mai alba :D. In fine…

La cateva tarabe mai incolo, aceeasi poveste, dar cu zahar. Zahar-curcubeu, vandut foarte scump. Din piata aia mi-am luat doar un set de borcanele mici de mustar Edmond Fallot cu diverse arome, printre care afine si tarhon.

piata

In supermarketuri gasesti lucruri pe care la noi le vezi mai rar, de exemplu foarte multe sortimente de anghinare, care mie-mi place foarte mult. Anul asta am vazut pentru prima data gazpacho la cutie de carton, de 1 litru, cum sunt cutiile de suc. Si tot anul asta am mancat o mozzarella de bivolita care a schimbat pentru totdeauna intelesul notiunii de mozzarella pentru mine. E ca si cum pana atunci as fi mancat numai gumilastic si cred ca asta spune tot.

oameni-infomentati

Cat despre cinele acasa, cu 13-15 prieteni stransi de prin toata Europa, n-o sa ma laud singura, astept sa comenteze ei :). Eu pot doar sa nu-i mai dau mancare lui Sorin doua zile pentru ca el, responsabilul cu pozele, n-a pozat tot (si in special “vedeta” unei seri, un muschi de vita in sange cu sos de Roquefort). Asa ca avem poze doar pentru un chevre chaud, o salata de creveti, somon fumee, morcov, fasole verde, anghinare si maioneza (pe pat de ierburi), o salata cu ruccola, alte ierburi, piept de rata (magret de canard) crud-uscat, sos Roquefort si rosii cherry, scoici Saint Jacques a la provencale.

chevresalata-crevete-somonsalata-magretsaint-jacques

Am mai avut chestii cumparate gen gogosari din aia micuti, picanti, umpluti cu ton si tot felul de branzeturi, dar muschiul minunat, care, desi in sange – asa cum trebuie, de fapt, sa fie un muschi de vita – a starnit pasiuni printre copii si adulti – doi pui la cuptor rumeniti, cu lamaie, coaja de lamaie si un sos de smantana si vin, cartofi taranesti la cuptor, cu untura de ratza si patrunjel, salata de rosii, castraveti, ardei, ceapa si feta, salata de sfecla.

Va inchipuiti ca eu, jumatate de sambata, am ratat chiar si piscina. But I loved it. Iar Sorin a ratat pozele, dupa cum spuneam.

Iar la intoarcere, cu o escala de sase ore in Viena, nu puteam rata incredibilii wursti care creeaza dependenta, cum spune si Dollo. Asa ca wursti pe strada au fost, al meu umplut cu branza (love it), al lui Sorin picant. Ambii doar cu mustar, sa-si pastreze gusturile.

wursti

So, dear all, dupa toate povestile astea, vom reveni in bucataria din Berceni, unde se coc multe :).