cotlete-sus

Pentru ca peste doua saptamani vom fi pe-aici si, sper eu, vom ajunge din nou aici (unde am mancat cele mai bune cotlete de miel din viata mea), dar si pentru ca am gasit in Cora niste cotlete de berbecut care aratau extraordinar (apropo, sunt foarte bine aprovizionati la capitolul miel/oaie), a trebuit sa fac un fel de avanpremiera la ce va urma. 🙂 Bine, mai sunt si alte motive, cum ar fi cimbrul verde pe care-l gasesti acum peste tot sau slabiciunea mea pentru miel, preferatul meu dupa carnea de vita.

Si ce se poate fi mai simplu decat niste cotlete de berbecut cu ierburi, asa cum fac de sute de ani cote d’agneau taranii aia din Provence. Dupa cum vedeti, cotletele arata foarte bine, sunt bine curatate si au grasime cat sa dea carnii gustul ala specific.cotlete

Asa ca le-am sarat cu sare de mare si le-am pus direct intr-o tigaie de teflon cu doi catei de usturoi zdrobiti, cu ramurele de cimbru si rozmarin. S-au facut in propria grasime, cam 3-4 minute pe fiecare parte. Apoi le-am lasat sa-si traga sufletul si sa-si gaseasca aromele invelite in folie de aluminiu.

tigaietigaie-1folie

Daca n-as fi fost capiata de foame/pofta, as fi putut face un ratatouille, dar cum eram capiata am executat o polenta cu branza. Da, polenta, nu mamaliga, caci am facut o fiertura cremoasa cu lapte, unt si branza Gouda.cotlete-jos

Si chiar acum, in timp ce scriu, ma uit la Turul Frantei si inca o data mi se confirma ca e cea mai frumoasa tara. Iar 1 august pare atat de departe…

Si chiar daca cotleltele asta nu-s decat o slaba consolare, tot trebuie sa incercati asa ceva acasa!

coastaVedere de la balconul nostru.  Nu, nu cel din Berceni 🙂