Pentru ca sunt extraordinar de bune. Pentru ca sunt cu totul altceva decat ce avem noi in cap cand spunem clatite. Pentru ca sunt extrem de usor de facut. Pentru ca sunt supercalifragilisticexpialidocious! 🙂

So, puneti mana frumusel si faceti niste clatite romanesti, asa cum stie toata lumea sa faca. Daca nu stiti, ask Google 😛

Dupa care trecem la un clasic francez, adica sosul ala care va face un merveilleux joint venture cu clatitele. Pentru doua portii (adica patru clatite), eu am caramelizat trei linguri de zahar. Am folosit zahar brun, din care a rezultat cea mai frumoasa culoare caramel ever.

Cand s-a caramelizat am adaugat o lingura de unt, apoi sucul de la o portocala si coaja rasa de la o portocala.

Am pus putin limoncello (pentru ca n-am avut grand marnier, ca sa respect reteta originala), care a „dat“ destul de bine si am mai fiert sosul 2-3 minute.

La sfarsit mi-am dorit sa fiu clatita :).

Un domn cu pofte exagerate si cu o excrescenta care ma duce cu gandul la barbatul gravid a vrut si frisca, drept urmare m-a batut la cap prin Mega pana am cumparat smantana :).

Incercati asa ceva acasa!