• foietaj
  • crema de branza (Philadelphia)
  • zahar pudra
  • ulei de floarea soarelui sau de palmier (pentru prajit)

Se spune că atunci cand o mananci iti curg lacrimi de bucurie. Eu am mancat-o si mi-a dat fiori. E adevarat ce se spune. O crogoașă e atat de buna incat te “rascoleste” dincolo de simturile fizice.

Pana cand vom reveni de pe taramurile care ne bantuie sa revenim la ele (aproape) in fiecare an, va las cu crogoasa.

In urma cu un an, mi s-ar fi parut doar un cuvant greu de pronuntat. Nici in urma cu doua luni nu m-ar fi tentat prea tare doar auzul acestui nume. Pe 5 iunie am „descoperit“ si eu crogoasa, mancarea care a innebunit de curand New York-ul, preparatul pentru care oamenii stau la cozi „comuniste“ si caruia i se dedica articole în new York Times si CNN. Cele 140 de caractere de pe Twitter sunt prea putin pentru ce inseamna, de fapt, o crogoașă, dar miile de twitteruri adunate ar putea sa se apropie de adevarata ei dimensiune.

crogoasa1

Si-acum ar fi cazul sa va spun ce e crogoasa, nu? Despre crogoasa am scris aici, dar va povestesc si voua :). Crogoasa e o combinatie intre croissant si gogoasa (cronut – coissant & donut – i-a spus inventatorul ei, Dominique Ansel, care are o patiserie in Soho, New York). E o gogoasa facuta din foietaj fin de croissant, prajita in baie de ulei, umpluta cu crema de branza si indulcita cu o glazura de zahar. Va spun drept, numai cand imi inchipuiam simturile mele o luasera razna.

crogoasa mare1

Și cum New York-ul nu e prea aproape de noi prea curand – caci alte taramuri europene ne bantuie – gandul de-a fi un (pseudo)Dominique Ansel nu mi-a dat pace. Stiu, sunt departe. Stiu, tentativa mea e stranepoata unei tentative decente de crogoasa. Stiu. Dar daca crogoasa mea a putut sa fie atat de buna, I swear to God ca intr-o zi voi ajunge la New York doar ca sa mananc un cronut.

Dominique Ansel spune ca o crogoasa nu inseamna sa prajesti niste foietaj si-atat, ca presupune o tehnica speciala de impaturire a aluatului. Si cine-s eu sa-l contrazic? Dar la atatea milioane de Vuittoane false, de ce n-as avea si eu crogoasa mea? 🙂

Asa ca am cumparat foietaj. Din loc in loc am pus crema de branza si am uns marginile cu ou, pentru ca totul sa fie „sigilat“ la prajit. Am pus o alta foaie de aluat, am presat in jurul cremei de branza, apoi am taiat gogosile cu un inel metalic rotund. Dar, hei, nu o sa lasati un inel sa va opreasca din misiunea asta. Daca nu aveti, folositi o ceasca, un pahar, orice sau taiati marginile cu un cutit.

Prajiti apoi crogosile in baie de ulei si cand sunt umflate si rumene le scoateti pe pe servetele absorbante. Eu le-am lasat sa se racească inainte de a le pune o glazura de zahar pudra (6-7 linguri de zahar pudra, amestecate cu una-doua linguri de apa foarte rece).

Lipicios. Crocant. Pufos, pufos, pufos. Aerat. Apoi un strat moale, dens, cremos. Crocant din nou. Da, simti gust de lacrimi de fericire. E crogoasa ta si nu vrei s-o imparti.

crogoasa sectiune1

Ma intreb cate psedocrogoserii au aparut intre timp in New York. Sunt sigura ca originalul va avea nenumarate replici si nu ma refer la tentativa mea de apartament, creata doar cu un scop hedonist si nicidecum cu unul pragmatic.

Dominique Ansel declara ca spatiul si situatia financiara nu-i permit, deocamdata, sa produca crogoși pe scara larga. De aceea si cozile din fata patiseriei lui, de aceea si limita de sase bucati de persoana. Dar sunt convinsa exista multi alti „rechini“ care au mijloacele necesare pentru a replica ceea ce face el. Mai mult sau mai putin asemanator cu originalul. Dar daca vreodata voi ajunge sa cumpar crogosi la casoleta dintr-un hipermarket, as vrea sa stiu c-o fac pierzand originalul pe care am apucat sa-l gust intr-o mica patiserie din Soho.

crogoasa jos1

Nu incercati asa ceva acasa! Go to New York!