Vă  povesteam foarte pe scurt într-o duminică, pe când “pedalam” la muncă între DTP, editare foto și propriile texte, că desertul nostru de Crăciun a fost  “tortul” de nuntă al francezilor: croquembouche. Bine, vă povesteam e mult spus, vă arătam niște fotografii, pentru că rețeta restantă abia acum urmează, scrisă la ceas de seară, după o tură de “”călărit” asiduu, bineînțeles la muncă, în ședințe :).

Crănțăne-n gură asta de croquembouche 🙂 este una dintre variațiunile pe tema dată a gogoșelelor pufoase umplute cu crème patissiere (cremă de patiserie, o cremă clasică a bucătăriei franceze) din care fac parte choux a la crème, eclerele si profiterolul.

[singlepic id=741 w=620 h=440 float=center]

De fapt, croquembouche e un desert festiv (mai ales pentru nunți, dar și pentru alte evenimente) în formă de con/brăduț/turn format din multe choux a la crème “sudate” între ele printr-o glazură de caramel.

Pentru gogoșele am folosit o rețetă a bunicii mele. De-a lungul timpului am încercat mai multe, însă m-am reîntors la asta, care e pe bază de ulei și nu de unt. Atunci când am folosit unt am observat că gogoșelele nu erau foarte pufoase și chiar s-au lăsat după ce le-am copt, nu au rămas ferme.

So, folosind aceeași măsură (cană) măsurați trei sferturi de cană de ulei de floarea soarelui și o cană de apă, adăugați un praf de sare și le puneți la fiert. Când clocotesc, adăugați o cană și jumătate de făină și amestecați rapid cu un tel, ca să nu se formeze cocoloașe. Luați aluatul de pe foc și lăsați-l să se răcească. Apoi adăugați 5 ouă întregi, încorporându-le în aluat unul căte unul. Amestecați bine cu un tel sau cu mixerul până aveți o copoziție cremoasă, dar fermă (își păstrează forma atunci când cade din lingură).

Formați apoi mici gogoșele cu diametru de 1.5 cm cu o linguriță sau cu un poche. Dacă vreți să faceți eclere, turnați cu un poche mici “bețigașe” de aluat de 3-4 cm lungine și 1 cm grosime (la coacere ele își vor mări dimensiunea).

Le lăsați la cuptor la foc mediu spre mic aproximativ 25-30 de minute, până se rumenesc ușor și devin aurii. Închideți focul și le lăsați să se răcească în cuptor, pentru că dacă le scoateți imediat există din nou riscul să se pleoștească. Și nu vreti asta :).

Crema de patiserie e, cum vă spuneam, o cremă clasică a bucătăriei franceze. Pentru gogoșelele de mai sus (cam 45-50) aveti nevoie de o cantitate de cremă formată din următoarele: 2 ouă întregi, 2 linguri de făină sau de amidon, 400 de ml de lapte, 200 de grame de zahăr și semințele unei jumătăți de baton de vanilie. V-aș sfătui, dacă puteți, să folosiți baton, nu esență de vanilie și nici zahăr vanilat, nu va avea același gust amețitor de vanilie adevărată.

Bateți bine ouăle cu zahăr, făină și vanilie, adăugați apoi laptele, treptat, amestecând cu  un tel de mămăligă ca să nu rămână cocoloașe de făină, care ar strica totul. Atuul acestei creme e faptul că e foarte fină, în opinia mea. După ce ați omogenizat compoziția o puneți pe foc moderat și amestecați tot timpul în ea, pănă clocotește și se îngroașă. La final adăugați 50 de grame de unt. O altă variantă ar fi să nu puneți unt, iar după ce crema se răcește să încorporați câteva linguri de frișcă, așa va deveni încă și mai fină. Însă și varianta cu unt will do just fine, eu pe asta o fac de cele mai multe ori.

To make a long story short, umpleți gogoșelele cu cremă, le așezați apoi în formă de con, pe un platou și le stropiți cu zahăr caramelizat ca să se lipească unele de altele și să reziste construcția :). Asta e varianta mea, că în aia originală gogoșelele se înmoaie cu totul în caramel apoi se lipesc pe un suport special ca să iasă un con perfect.

Pe lângă faptul că zahărul caramelizat o să vă crănțăne-n gură, iar textura lui dură va contrasta cu cea pufoasă a gogoșelelor, o să vă vrăjească și contrastul sărat-dulce/aromat dintre gogoșele și crema de vanilie.

Și-acum chiar că mă opresc :).

Încercați așa ceva acasă!