crumble-sus

În ultimii ani, timp de 3-4 săptămâni devorez spanacul, urzicile, ştevia şi toate verdeţurile de primăvară, deşi în copilărie nu voiam să ştiu de ele. Mai ales de urzici, despre care auzisem io că sunt mâncarea săracului. N-o să vă povestesc astăzi despre verdeţurile de primăvară – ar fi stupid, doar se apropie toamna – ci despre mâncărurile săracilor din alte ţări.

Italienii sunt campioni la capitolul ăsta, iar pizza, panzanella (o salată de roşii în care se pun la înmuiat bucăţi de pâine veche) şi ribollita (în traducere „reîncălzită”, o supă cu de toate în ea) sunt doar câteva exemple.

Despre crumble, eu sunt convinsă că, la origine, a fost mâncarea săracului în Marea Britanie. Ingredientele simple, ieftine şi modul de prepare aşa îmi sugerează. Crumble e un fel de „plăcintă” sărată sau dulce (de cele mai multe ori dulce). Plăcintă e totuşi cam mult spus, peste fructe, căci varianta dulce se face cu diverse fructe, se pune un pseudoaluat din făină, unt, zahăr şi fulgi de ovăz, care se transformă într-o crustă.

Şi pentru că se apropie toamna, iar eu am găsit nişte prune foarte aromate – aroma era invers proporţională cu mărimea lor, căci nu erau mai mari ca nişte corcoduşe – am făcut un crumble din ele. Pentru că erau mici, le-am tăiat doar în jumătate, le-am pus într-un vas termorezistent şi am presărat zahăr. Pentru un de kilogram de prune dulci aveţi nevoie de 6-7 linguri de zahăr. După 20 de minute la 200 de grade, prunele au lăsat un sirop gros şi o aromă năucitoare. Între timp, voi pregătiţi „aluatul”. De fapt, puteţi să vă puneţi copiii să-l facă, atât de simplu e.

100 de grame de zahar, 100 de grame de făină, 100 de grame de unt foarte rece, tăiat cubuleţe, 100 de grame de fulgi de ovăz şi un praf de sare se amestecă într-un castron, cu mâna, până obţineţi ceva nisipos/sfărâmicios cu bucăţi de unt pe care s-au lipit fulgii de ovăz. Nu trebuie foarte bine omogenizat. Puneţi „aluatul” peste prune şi lăsaţi vasul la cuptor încă 20-30 de minute, la 160-170 de grade, până când crusta se coace şi se rumeneşte frumos. Dacă mai deschideţi din când în când cuptorul, o să vedeţi cum bolborosesc prunele şi-o să vă „lovească” iar aroma aia năucitoare.

Dacă nu vă plac prunele, aveţi încă opţiuni în sezonul ăsta: fructe de pădure (mure, afine, zmeură, coacăze), mere sau piersici. Puteţi mânca acest crumble cu îngheţată de vanilie sau cu frişcă, însă eu am vrut să simt aroma fructelor şi siropul lor, aşa că l-am preferat simplu, cald.

crumble-jos

Incercati asa ceva acasa!

Acest post a fost publicat pe Eva.ro in data de 19 august 2011.