sparanghelSunt imagini, oameni, mirosuri, gusturi care iti raman imprimate in memorie de parca ar fi aievea, chiar si dupa ani de zile. In ceea ce priveste partea culinara, am vreo cateva astfel de amintiri, mai ales din copilarie. Sambata noapte, de exemplu, dupa cateva sticle de vin si de bere cu alti membri ai familiei la fel de insetati, mi s-a facut o pofta teribila de salam de vara cu rosii. Aveam pe limba gustul salamului de vara de pe vremea lui Ceausescu si-al rosiilor cu sare si piper, asa ca cine era la 1 noaptea in Real? 😀 Nu ca n-am fi mancat inainte minestrone, paste, tarta cu fructe si vanilie…

Dar daca tot va povestesc de gusturi care-ti raman pentru totdeauna, in vacanta asta m-am mai ales cu unul. Am mancat cel mai bun miel din viata mea! Stiu ca am mai zis asta de cateva ori, dar experienta de la Moulin de Mougins, un restaurant al carui chef, Sebastien Chambru, are niste stele Michelin si care a lucrat cu THE Paul Bocusse, nu se compara cu nimic de pana acum. Iar pe aici am inteles ca a trecut in tineretea lui si Alain Ducasse, care acum are celebrul Louis XV de la Hotel deParis dinMonte Carlo.

Mougins este un satuc in apropiere de Cannes, in care poti sa auzi linistea. Am fost acolo prima data acum vreo 3 ani si nu mi-am schimbat parerea: imi place, dar dupa trei zile as lua-o razna. Sorin spune ca are o lumina buna pentru pictat. Poate de asta a ales si Picasso sa-si traiasca aici ultimii ani. Mougins este cunoscut pentru festivalul sau de gastronomie, dar si pentru cateva restaurante foarte bune unde poti manca foarte bine, dar poti lua si cursuri de gatit. Nu pe bani putini :).

Restaurantul hotelului de patru stele Moulin de Mougin este unul dintre ele. De data asta, insa, am fost doar sa mancam la pranz.

moulin

Masa noastra. Eu faceam poze 🙂

Si va spun ca daca e sa va cheltuiti banii pe ceva, aici merita sa o faceti. Nu pantofi, nu Hermes Birkin, nu altceva. Mancarea nu e deloc ieftina, dar eu una am trait cu totul altceva fata de un restaurant obisnuit. Si ceilalti de la masa au spus acelasi lucru.

Cel mai ieftin meniu, cu un antreu si un fel principal, era 39 de euro. Insa in meniu existau si antreuri de 40 si ceva de euro sau feluri principale care costau in jur de 40-50 de euro si chiar 90 (homarul). S-au comandat diverse meniuri, dar si feluri individuale.

Dar sa incep cu primul amuse-bouche, un foie gras intr-o crusta de cacao cu un biscuite de parmezan.

foie-cacao

Foie gras cu cacao

Gustul a fost inedit, insa un pic prea mult pentru originile mele umile. Al doilea amuse-bouche, somon fumee cu panna cotta glazurata cu zahar ars, crema de otet balsamic si sare mov!

panacotta

Somon cu panacotta

Mi-a placut mai mult. Cred ca se poate incerca asa ceva si acasa :).

salata-verde

o simpla salata de verdeturi

La antreuri au fost diverse lucruri, de la o simpla salata de verdeturi, pana la un risotto de bulgur (un pic dulceag) si sparanghel cu oua de prepelita.

risotto-bulgur

Risotto cu bulgur

sparanghel

Sparanghel cu oua de prepelita

Insa antreul antreurilor a fost o floare de dovlecel umpluta cu un fel de pasta de ciuperci de padure (sigur erau si hribi), peste care chelnerul a turnat in fata celui care a comandat un sos cremos de trufe. Am gustat si eu si va jur ca nu pot descrie gustul, dar daca as fi condamnata la moarte si-as avea o ultima dorinta, atunci floarea asta ar fi :D.

floare-1

Floare de dovlecel cu sos de trufe

A costat 47 de euro si este o reteta creata de Roger Vergé, cel care a fost timp de 30 de ani chef de cuisine la Moulin de Mougins.

La felurile principale au fost cod cu un sos alb, un muschi de porc intr-un bulion (in sensul de supa) cu capere si felii de ou fiert, biftec tartar (carnea a fost maruntita cu satârul, asa cum trebuie, nu tocata la masina) si miel cu ravioli din legume pe care l-am comandat eu si inca cineva.

porc

Porc in bulion cu capere

biftec-moulin

Biftec tartar

Ce mi-a placut a fost ca ospatarul facea o scurta prezentare a fiecarui fel de mancare inainte sa tăbărâm pe ele :). Asa am aflat ca mananc o bucata de miel de pe sold, dar nu mi-as fi dat seama niciodata, atat de frageda si suculenta era carnea. Iar cand am spus ravioli din legume chiar asta am vrut sa spun. Adica efectiv erau din legume, feliute transparente de morcov, telina si alte chestii, care formau ravioli. Acest fel a costat 48 de euro, dar cum spuneam, care-i rolul unui Vuitton pe lumea asta? 🙂

cel-mai-bun-miel

Cel mai bun miel

La desert au urmat niste lucruri pe care nu le prea poti concepe pana nu le vezi: o prajitura cu ciocolata si seminte de wasabi, cu o inghetata de fructe de padure (unul dintre sosurile din farfurie e facut din sfecla rosie, caci are o culoare purpurie puternica, dar un gust neutru), o chestie, caci nu-i pot spune altfel, cu o spuma (ca aia de sampon) de capsune si o tarta cu caise si cu inghetata de caramel sarat si spuma de migdale. Tarta avea doi biscuiti atat de crocanti si subtiri, cu un gust ce amintea de foietajul rumenit din millefeuille, dar de o mie de ori mai bun. Asta a fost desertul lui Sorin, iar pana n-am gustat eu el a fost convins ca biscuitii sunt din zahar ars :).

ciocolata-wasabi-1

Prajitura cu ciocolata si seminte de wasabi

chestie-capsune

Spuma de capsune

tarta-caise

tarta cu caise si cu inghetata de caramel sarat si spuma de migdale

La final, bineinteles, au fost dulciurile din partea casei: un fel de choux a la crème foarte gustoase si din nou bezelele alea nasoale (cred ca e o moda). Mi-a placut insa ca erau puse pe niste platouri din ardezie, racite. Platourile.

prajiturele

dulciurile din partea casei

Cu doua sticle de vin si cateva de apa, plus doua cafele, nota pentru opt oameni a fost de 850 de euro. A meritat orice banut, iar daca o sa mai am bani si sansa sa ajung acolo, imi voi cheltui banii in acelasi mod.

Chelnerii s-au purtat impecabil, iar un exemplu in sensul asta e ca se opreau si iti faceau loc sa treci chiar daca aveau un teanc de 10 farfurii in brate. Iar acum imi pare rau ca n-am facut poze si la toaleta. 🙂

Iar acum o sa va povestesc si despre cea mai proasta experienta culinara a vacantei, din ultima seara, cand ne-am lungit pana la 12.30, desi noi aveam avion la 6.30. Macar am fost intre prieteni si ne-am simtit foarte bine, asa ca mancarea proasta nici n-a mai contat.

Beluga e o carciumioara in port la Villefranche. Richard, patronul, e foarte dragut si glumet, mai ales ca pe unii dintre noi ii stia din alti ani. Are o singura problema: bucatarul. Dar chiar si asta se rezolva cu mai multe sticle de rose :). Cu vreo trei exceptii, toata lumea s-a plans: ca nu e gatit cum trebuie, ca are un gust aiurea, ca nu e asezonat, ba chiar ca e stricat. Deci era clar ceva in neregula, iar si mai in neregula a fost faptul ca si mancarea asta costa intre 15 si 30 de euro felul.

Eu si inca cineva am impartit un assiette du sud, adica un platouas cu ardei copti, fructe de mare pane, barbun la gratar, vinete la gratar. Caracatita pane si ardeii copti au fost singurele lucruri care mi-au placut. Altcineva a comandat un platou libanez, cu hummus, tabouleh, si alte chestii, printre care o kofta despre care a spus ca e facuta din carne alterata :). Au mai fost o salata caprese cu burratta si o salata nicoise.

farfurie-sud

assiette du sud

farfurie-libaneza

platou libanez

nicoise

salata nicoise

caprese

caprese cu burrata

La felul principal trei oameni au facut greseala sa-si ia piept de rata cu branza de capra. Am gustat si eu si, oricat mi-ar placea amandoua, combinatia e total neinspirata. Toti au dat farfuriile pline inapoi, de s-a speriat Richard si-au fost nevoiti sa-l minta ca au stat la piscina prea mult, i-a batut soarele-n cap si nu pot manca. Sorin si-a luat un duo de biftec tartar si carpaccio de vita –ambele fara gust, eu mi-am luat o supa de peste si fructe de mare, din care am mancat doar crevetii, pentru ca avea niste condimente nasoale si un gust prea pronuntat de… mare. Insa poate din nou sunt de vina originile mele umile.

ratza-cu-capra

piept de rata cu branza de capra

biftec

biftec tartar si carpaccio de vita

supa-mea-urata

Singurii trei oameni multumiti au fost cei care si-au luat sole (peste) meuniere, un risotto cu scoici Saint Jacques si un muschi de vita care avea alaturi un os de vita cu maduva, copt in cuptor.  Au mai fost si niste frigarui de ratza si un somon cu caviar de vinete si tabouleh, insa nu s-au bucurat nici ele de prea mare succes.

sole

sole meuniere

frigarui-ratza

frigarui de ratza

muschi-vita-maduva

un muschi de vita care avea alaturi un os de vita cu maduva

Dar cum spuneam, totul se rezolva cu un vin bun, chiar daca nota depaseste 500 de euro. Cam astea au fost experientele noastre culinare la restaurante, o sa mai am un scurt episod cu putin street food, cateva piete si, bineinteles (pentru ca nu ma pot abtine) party-ul pentru 15 romani infometati.