Dorada e un peste pretentios din punctul meu de vedere. Adica nu mi se pare ca merge gatit in fel si chip, in tot felul de combinatii, iar daca-i pui cine stie ce condimente chiar isi pierde gustul ala natural.

Dorada e un peste oceanic pradator, de multe ori o sa-i vedeti dintisorii 😀 si are o carne alba, dulce si foarte gustoasa. Eu cred ca e bun preparat simplu, la gratar sau cuptor, cu ulei de masline, lamaie sau verdeturi, ca-n bucataria mediteraneana.

Dar… de gustibus.

Cum va spuneam intr-o alta postare, cel mai bun peste a ala proaspat (ideal e cel scos din mare acu’ o ora), iar un indiciu ca e fresh sunt ochii foarte clari si branhiile rosiatice nu cele maronii sau, Doamne fereste, verzui :D. Totodata, va recomand sa cumparati peste pescuit si nu acvacultura.

De data asta am facut dorada in crusta de sare, desi am avut ceva emotii, because it was my first time :). Am stiut mereu ca sarea din belsug e o metoda excelenta de a conserva diverse chestii si mai ales pestele, dar mi se parea totusi prea mult belsug sa ineci o dorada in sare. Dupa ce am primit asigurari ca pestele meu n-o sa se transforme intr-o potroaca numai buna de hranit pisica cea grasa care vine seara sa cerseasca pe sub geam, am trecut la executat dorada in crusta de sare.

Dupa curatat, eviscerat & spalat, i-am bagat doradei noastre (una mai marisoara, de vreo jumatate de kilogram) in burta si in locul branhiilor niste verdeturi (patrunjel si marar) si felii de lamaie. Astea au un dublu rol: sa aromatizeze carnea si sa nu lase sarea sa intre, caci atunci am vorbi de  dorada din sare nu in sare. La exterior pestele e protejat de piele. Intr-o tava am facut un “pat” de sare pe care am stropit-o cu putina apa (asta ca sa se formeze crusta), am pus pestele si am repetat operatiunea sare-apa. Dupa 25 de minute la cuptor, la foc mediu, m-am simtit ca-n “Psycho”, incercad sa sparg crusta de sare cu cutitul 😀 Anyway, it calms u down and relaxes u, as a side effect 😀

So, am reusit sa scot cina noastra de sub muntele de sare, am curatat-o de piele (unele portiuni de piele se dezlipesc odata cu crusta de sare) si am mancat-o simpla, cu putin ulei de masline extravirgin, putina lamaie si ciabatta de casa (coming soon). E excelent de bine facuta si de dulce, deoarece carnea isi “trage” exact cantitatea de sare de care are nevoie, dar pastreaza toate sucurile si toate aromele.

Incercati asa ceva acasa!