Capsunele sunt unele dintre fructele mele preferate, iar mie nu prea-mi plac fructele :). Insa si capsunele ma duc cu gandul spre copilarie, cand n-aveam nicio grija, niciun deadline, hai ca mai am un pic si-ncep sa sun ca-n reclama la iaurt usurel (apropo, toate produsele din seria aia sunt pline de arome, coloranti & Stuff. In plus, e foarte simplu sa-ti iei o sana simpla, sa toci cateva alune si sa pui o lingura de miere 🙂 )
Back to strawberries, mi-aduc aminte de randul de capsune pe care il avea bunica tocmai in fundul gradinii si din care șmangleam uneori desi fructele erau coapte doar pe jumatate.
Si mi-aduc aminte si de dulceata pe care o facea bunica (din capsune luate de la piata, ca productia proprie era mica), dulceata pe care o fierbea cu rabdare, la foc mic, in ceaun de tuci. Si se umplea bucataria de vara de un miros… I miss those times…
De cativa ani fac si eu dulceata: cu mai putina rabdare, in mai putin timp, din fructe mai putin sanatoase ca alea de acum 20 de ani. De obicei ma limitez la dulceata de capsune, insa anul asta sut hotarata sa fac for us & friends si de cirese, visine si mai ales de zmeura.
Am urmat pasii clasici: capsune (un munte de capsune cat muntele, adica vreo doua kilograme) si un kilogram de zahar.
Am taiat capsunele in bucati destul de mari si le-am pus la fiert cu zaharul, intr-un ceaun de tuci, of course (si am amestecat cu o lingura de lemn de fag, noua).
Anul asta am vrut ceva care sa arate mai fresh si sa aiba o textura mai de dulceatza, nu un terci casa sa bata inspre gem, asa ca le-am fiert mai putin (cam 45 de minute, in total), la foc mic si amestecand mai mereu.
Recunosc, am pus un pic de Gelfix, desi nu sunt adepta acestor “adjuvante”, dar sper sa ma desfat cu dulceata mea si la iarna 😀 Asta daca nu mi-o termina Sorin, care hapaie dulceata cu paine si unt sau cu lapte si fulgi de porumb (e mortala combinatia)…
Mai aveti timp sa incercati asa ceva acasa!
PS Sorin mi-a luat etichetele dar scrie urat de mana. Asa ca… analize this (adica me and my handwriting), dac-aveti talente de grafologi. Si spuneti-mi si mie cum sunt 😀
The Freak Show!
Experimentez in fiecare zi, jonglez printre oale si idei, alerg intre piete, job şi fotografii, calatoresc, ascult, simt, testez.
Inca diletant, invat in fiecare zi. Imi plac povestile, imi place mancarea „cu suflet“, pusa pe o masa in jurul careia s-au strans oameni dragi. Aici sunt experientele si incercarile mele, fiecare dintre ele cu o bucăţică de suflet. Pasiune, un mod de viata, bucurie? Toate la un loc.
Le-mpartasesc fara sa-mi arog vreun titlu sau vreun rol educativ. Eu inca invat in fiecare zi. 
Hi Raluca,
ai spus ca anul acesta o sa faci dulceata si de visine pentru “us and friends”. Eu intru la categoria verisori, Asa ca daca iti ramane ceva in plus trimite-o la Adjud ca e singurul lucru care il vreau din Romania cand imi trimite mama packet. Nu iti poti imagina ce efect are dulceata de visine la americani. Portia cea mai mare care o pot primi e de cate 5 visine per serving, nu glumesc- e sfanta dulceata asta aici.
cu draga inima iti trimit, sper sa le placa americanilor dulceata mea. 🙂 dar am o curiozitate. in america nu exista visine?
Hi Raluca,
ai spus ca anul acesta o sa faci dulceata si de visine pentru “us and friends”. Eu intru la categoria verisori, Asa ca daca iti ramane ceva in plus trimite-o la Adjud ca e singurul lucru care il vreau din Romania cand imi trimite mama packet. Nu iti poti imagina ce efect are dulceata de visine la americani. Portia cea mai mare care o pot primi e de cate 5 visine per serving, nu glumesc- e sfanta dulceata asta aici.
cu draga inima iti trimit, sper sa le placa americanilor dulceata mea. 🙂 dar am o curiozitate. in america nu exista visine?
Thank you so much cuz. Visine nu sunt aici in schimb cred ca au cele mai nine cirese din lume. In doua saptamani se coc si abea astept sa fac niste cherry pie.
Thank you so much cuz. Visine nu sunt aici in schimb cred ca au cele mai nine cirese din lume. In doua saptamani se coc si abea astept sa fac niste cherry pie.
Daca tot se vorbeste despre visine, hop si eu cu doua portii. Postul tau mi-a amintit de compotul de visine pe care il facea bunica mea in copilarie. Of, ce vremuri.
daaa, compot de visine. cand eram io mica si stateam in moldova mancam la bunica compot de visine cu mamaliga rece. stiu, combinatia pare o extrema, dar nu asta fac si marii chefi, uneori? 🙂 oricum, e super bun. mersi ca mi-ai amintit, o sa fac 😀
PS pacat ca n-ai venit la picnic. n-am mai postat nimic de-acolo pentru ca n-am mai apucat sa fotografiez decat un pic de desert – o felie de tiramisu si una de prajitura decadenta cu portocale si ciocolata 🙂
Sa stii ca m-am gandit la tine in weekendul ala si ma bucur ca a iesit frumos. Poate data viitoare, multumiri pentru invitatie!
fff buna aceasta dulceata … azi fac si eu !!!!
la mine are si parfum de copilarie fara griji 🙂