Picture-036Intr-o era a globalizarii, a fast-food-ului si a hypermarket-urilor, intr-o vreme in care daca vrei sa rezisti ca natiune trebuie sa “ai grija” de “licuriciul cel mare”, intr-un timp in care  esti, in buna parte, nevoit sa renunti la tradititii si esti nevoit sa te aliniezi tendintei generale (necesara, totusi pentru a evolua), printre putinele lucruri care mai amintesc de Bucurestii de odinioara, cu aerul lor boem, se numara floraresele.

Au evoluat si ele, bineinteles (cea despre care vom vorbi imediat ne-a apostrofat ca inca n-am scris nimic despre ea, desi ii facusem o poza si ii promisesem o postare pe farfuridi.ro), insa toate pastreaza parfumul inceputului de veac, cand bucurestenii erau inca mandri de micul lor Paris.

Pe floarareasa noastra preferata, o femeie vesela, cu o doza de umor si intelepciune dobandita dup ace a “absolvit “ scoala vietii, o gasiti la Big Berceni, intr-un “punct strategic”: la rascrucea dintre piata si cimitir.

Iarna sau vara, pe canicula sau pe frig, dar si in zilele cu calde adieri de primavera sau miros de frunze ude, cea mai simpatica florareasa din Bucuresti este mereu inconjurata de flori: de la tuberoze, margarete, zambile si miniroze, la tufanele, garoafe, crini si crizanteme.

“Fata mea, imi place de tine ca stii sa negociezi (poate o reminiscenta evreiasca, doar toti ne tragem din poporul ales)”, mi-a spus prima data cand am cumparat flori de la ea si nu de putine ori imi ofera un discount. Iar florile ei, legate cu ata, au un alt parfum decat buchetele pretioase si rigide, comandate de la florariile de lux.

In seara asta, cautam tufanele, poate ultimele din aceasta toamna, care face plecaciune frigului si iernii. Cand ezitam in fata unor buchete ofilite, ca din senin, apare florareasa mea, care, desi isi stransese marfa, m-a dus sa-mi aleg un buchet de flori. Minunatiile astea au costat doar 10 lei.

Iar asta-seara n-am negociat! 😉

florareasa