[singlepic id=278 w=620 h=440 float=center]
După ce Sărbătorile acestea au trecut româneşte, mi-am luat inima în dinţi şi m-am gândit să vă tentez cu ceva mai puţin obişnuit azi, deşi un fel destul de des întâlnit prin cuhniile boiereşti acum vreme îndelungată: fudulii. Probabil că acesta este momentul în care mulţi dintre voi vor îndrepta mouse-ul spre X-ul din colţul paginii şi vor încerca să-şi şteargă această imagine din minte.
Însă celor care vor avea curaj să rămână în continuare pe această pagină, încercând să dea o şansă fuduliior (as weird as it may sound) le promit că nu vor regreta. Cred că cei mai mulţi resping din start ideea de fudulii gândindu-se la funcţia lor anatomică. Well, în pofida acestui lucru, nişte fudulii bine preparate, în special cele de curcan sau de cocoş, nici măcar nu amintesc de rolul lor iniţial, iar cei care le gustă se vor întreba ce mănâncă.
Din punctul meu de vedere, fuduliile de cocoş sunt top of the top, însă nu se mai găsesc de ceva vreme. Eu am mâncat demult, în copilărie, într-un restaurant de la mare (cred ca la Rex), şi ocazional când mai primeam câte-un cocoş de ţară.
Însă azi găsiţi uşor şi în multe magazine fudulii de curcan. Dacă nu vi se va spune ce mâncaţi şi veţi încerca fuduliile, veţi vedea că au o textură foarte fină şi cremoasă, asemănătoare cu cea a măduvioarelor. Iar gustul va depinde foarte mult de felul în care le veţi prepara. Nu e nevoie să le „înecaţi“ în condimente, eu zic că-s cu-atât mai bune cu cât sunt mai simple.
Pentru două persoane aveţi nevoie de 300-400 de grame de fudulii (costă în jur de 40 de lei kilogramul, se gasesc in Cora, Carrefour uneori, in piata Obor). Le spălaţi bine în apă rece, apoi le sotaţi în ulei de măsline, la foc mediu, 10-15 minute. E posibil ca unele dintre ele să „explodeze“ în tigaie, dar nu-i nicio problemă. După ce le-aţi călit, puteţi pune o ceaşcă de vin alb, sec, sare şi piper şi câţiva căţei de usturoi tocaţi şi să le mai prăjiţi încă 5-7 minute, până se formează un sos. Sau, în loc de vin adăugaţi o ceaşcă mai mare de suc de roşii şi puţin cimbru (doar puţin).
Ambele variante sunt la fel de bune, în opinia mea. De fapt, cred că sunt atât de bune încât să convertească şi un „necredincios“ .

Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 6 ianuarie 2012.