O soarta cruda pentru saracul curcan, ar zice unii. O cina excelenta pentru noi, cand minunatiile astea au sfarsit in farfurie :). Da, stiu, e post, iar eu voi arde in iad :D.
Ieri am redescoperit Bucurestiul. Plimbare pe bucati, de la Tribunal pana la Izvor, Centrul vechi, apoi Colentina – Dragonul Rosu pentru condimente & stuff (tzeapa, chinezii se respecta si lucreaza sambata doar pana la 14.00), apoi Piata Obor, daca tot eram in zona. Unde, in fuga, aproape de inchidere, am gasit fudulii de curcan (40 de lei kilogramul). Pe care nu puteam sa le ratez, mai ales ca nu mai mancasem de cativa ani. Din pacate, nu aduc si de cocosh (alea da cojones, crème de la crème, top of the list, a number one, staaart spreading the neeeews :D), dar vor aduce de porc. And I’ll be back.

So, pentru ca fuduliile astea nu merita stricate cu cine stie ce condimente sau sosuri, deoarece au ele insele o textura atat de cremoasa si un un gust atat de bogat, le-am facut cat de simplu am putut.

Dupa cum vedeti in poza, unele-s mai mici, altele mai mari, ca asa-i in viata :). Dupa ce le-am spalat in multa apa rece, le-am aruncat intr-o tigaie cu putin ulei de masline. Unele dintre ele au explodat nitel, dar nimeni nu-i perfect. Le-am lasat vreo 2 minute la foc iute, cu capacul pus, ca sare uleiul in toate partile. Apoi am adaugat o cescuta de vin alb sec, sare, piper proaspat macinat si am dat focul la mic. Fuduliile s-au perpelit incet in sosul format vreo 5-6 minute, dupa care am pus doi catei de usturoi tocati. Doi, ca voiam sa se simta gustul fuduliilor. Le-am mai lasat 2-3 minute pe foc si asta a fost tot. Puteti sa le puneti verdeata tocata, insa dupa cum va spuneam, eu am incercat sa pastrez aromele lor. Sosul din tigaie e minunat cu niste paine neagra cu seminte, iar de cojones nu mai vorbesc, ca nu-i frumos cu gura plina. Intelegeti ce vreti de-aici 😀

Incercati asa ceva acasa!