Black Forest, Foret Noire, Padurea Neagra – toate denumirile duc in acelasi loc, la Schwarzwälder Kirschtorte, mai exact una dintre cele mai celebre prajituri ever, desi bucataria nemteasca e foarte jos (ca ingeniozitate, creativitate si in preferintele mele personale:D) comparativ cu alte bucatarii ale lumii.

Insa aceasta prajitura are „coveruri” in mai multe tari, dupa cum sugereaza si numeroasele denumiri. Cand am facut eu tortul Padurea Neagra mi-am zis sa profit de fructe asa ca am folosit nu doar visine proaspete (reteta originala e cu cirese sau visine din compot), ci mi-am adus propriul aport cu niste afine proaspete.

Touch-ul special al tortului e dat de Kirsch, un fel de tuica de visine, cu care se insiropeaza blatul. Eu m-am gandit sa profit din nou de niste chestii home made, iar de data asta am profitat de visinata lui Sorin, thinking ca n-o sa observe lipsa a 50 de mililitri :D. Bine, pana la urma tot m-a prins, dar i-am dat si lui o lingurita din portia rezervata insiropatului tortului 🙂

So, daca aveti de gand sa incercati asa ceva acasa, pentru un tort generos din care vor manca 2-3 persoane extrem de egoiste doua zile la rand sau zece oameni normali :P, aveti nevoie de 4 oua, o jumatate de ceasca de ulei vegetal sau de unt topit, o ceasca de lapte, 150 de grame de zahar, 125 de grame de faina, 50 de grame de cacao, un praf de sare, un plic de praf de copt.

Faceti  blatul dupa metoda asta (cu mentiunea sa adaugati laptele inainte de ingredientele solide: faina, cacao, praf de copt, sare), iar ultimul ingredient adaugat in compozitie trebuie sa fie uleiul sau untul topit. Blatul se coace intr-o tava tapetata cu hartie de copt la foc mediu sau chiar mic, 35-40 de minute.

De-aici incolo e as easy as it gets, pentru ca in timp ce blatul se desfasoara in voie in cuptor, voi va desfasurati cu o frisca de casa, fara sa va treaca prin cap nici macar o secunda sa luati porcaria aia din tub care ar trebui interzisa, ca numai crème Chantilly nu e (crème Chantilly se spune la frisca, in franceza, si-mi place mie cum suna 🙂 ).

So, luati niste smantana lichida, dulce, cu procentaj mare de grasime (eu folosesc La Dorna, 32%), doua cutii mici, de 200 de ml, puneti si 4-5 linguri de smantana tare, fermentata (eu folosesc Prima sau Gospodar de la Napolact, pentru ca au gustul ala de smantana adevarata), 3-4 linguri de zahar pudra si seminte de vanilie sau esenta de vanilie. Sfatul meu e sa puneti si un plic de intaritor de frisca, iar dupa cateva minute de mixat la viteza mare veti avea frisca pe care o mancati in copilarie 🙂

Revenind la blat, dupa ce s-a racit se taie in trei, iar fiecare parte se insiropeaza cu 2-3 linguri de Kirsch sau de visinata (mea culpa :D). Sau cu orice alt alcool va place, unii folosesc rom sau coniac. Peste prima felie de blat se pune un strat de frisca, se “arunca” niste visine curatate de samburi si niste afine proaspete, urmeaza a doua felie de blat, al doilea strat de frisca and so on. La exterior, Padurea Neagra va fi partial alba, pentru ca tortul va fi complet acoperit cu frisca, ornat cu visine si cu muuuuuuuuultaaaaa ciocolata rasa 😀

Si-acum, pentru ca m-am plictisit de cand tot scriu, o sa va las cu pozele. 🙂