Recunosc, sunt nebuna dupa supa de rosii pe care o face mama, insa e printre putinele feluri de mancare la care “ma bag” o data la cativa ani, pentru ca urasc sa migalesc atat la ea.

Mai ales ca de cativa ani am descoperit gazpacho, o supa racoroasa de vara, care pe cat de repede se face, pe-atat e de buna.

Astazi, Spania, mai exact Andaluzia isi asuma paternitatea (sau maternitatea?) gazpacho-ului, dar supa asta are o istorie foarte veche, la propriu. In Spania se spune ca ar fi ajuns ori pe filiera maura (supa arabeasca de paine) ori pe cea romana (supa cu otet). Astazi, in reteta clasica de gazpacho se regasesc si painea si otetul.

Eu am folosit trei rosii bine coapte (nu e indicat sa o faceti iarna, cu rosiile aleas oribile din supermarket, ci vara, cand macar exista speranta rosiilor de gradina 🙂 ), un castravete, o ceapa mica din asta de primavara/vara, cativa catei de usturoi tineri, 2-3 linguri de ulei de masline extravirgin, cateva bucati de paine mai veche (uscata), sare, piper, putin otet de cidru (am pus eu).

Eu am faramitat mai intai in blender painea uscata. Si era destul de uscata, ca se-auzea un zgomot de pietris turnat din betoniera :D. Apoi am pus toate legumele , uleiul si condimentele si… mai multe cuburi de gheata.

Piureul de legume oricum se subtiaza cu apa foarte rece, asa ca am vrut sa fiu sigura 😀

Lasand gluma la o parte, se pot pune cuburi de gheata in supa, o vor subtia un pic si o vor raci imediat. Ideea de baza a gazpacho-ului e ca tre’ sa te racoreasca.

Eu am ornat supa cu fasii de castravete facute cu peelerul de legume, iar Sorin a lins castronul. A.. si a facut poze.

Incercati asa ceva acasa! Dureaza doar cateva minute.