• 2 conserve de naut (450 gr)
  • sucul unei lamai
  • 2 linguri de pasta de susan (tahini)
  • 50 ml de ulei de masline
  • 6-7-8 catei de usturoi
  • sare
  • piper
  • o lingurita de chimion macinat

Cred că pentru oamenii din zona arabă, hummusul e, de câteva secole, cam cum a fost pâinea cu untură pentru români. Bine, eu încă îi suspectez că spun porcării despre aceste animale doar ca să le rămână lor mai mult, dar asta e altă poveste. 🙂

Hummusul e astăzi unul dintre cele mai populare feluri de mâncare din toată lumea şi cred că e printre puţinele lucruri care ar putea să le placă atât lui Obama, cât şi lui Osama, dacă cel din urmă ar mai putea aprecia lucrurile lumesti. Ideea e că mâncarea asta arăbească a cucerit până şi Occidentul.

Singura ţară musulmană în care am fost e Turcia şi, cu toate că am găsit acolo nişte minunăţii culinare şi am descoperit cea mai bună mancare stradala de până acum, hummusul nu m-a făcut să vreau să iau avionul până la Istanbul pentru asta. Alte mâncăruri de acolo da.

Cel mai bun hummus pe care l-am mâncat până acum, fin, cremos, spumos, a fost la un restaurant libanez din Bucuresti. Sunt convinsă că bucătarul, un nativ libanez, moştenise un secret bine păstrat timp de generaţii, pentru că n-am mai regăsit gustul acela în alte locuri.

Eu nu vă pot garanta gustul acela, însă vă pot oferi o variantă decentă, chiar gustoasă, zic prietenii mei pe care fac uneori experienţe. Tind să-i cred, după ce am văzut cum se băteau turcii la gura lor :).

Ca să nu pierdeţi timp preţios din viaţa voastră şi-aşa petrecută-n viteză, vă sfătuiesc să cumpăraţi năut în conservă. Dacă folosiţi năut boabe, uscat, trebuie să-l lăsaţi la înmuiat jumătate de zi, să curăţaţi pieliţele de pe fiecare bob şi să-l fierbeţi câteva ore. Sincer, cred că viaţa e mult prea frumoasă ca s-o petreci în felul ăsta.

Puneţi în blender o cutie de boabe de năut şi o lingură sau două din sucul în care au fost conservate boabele. Adăugaţi două linguri de pastă de susan (tahina/tahini, pe numele ei arăbesc, se găseşte în orice supermarket mai mare, la raionul cu produse exotice, la magazinele turcesti si arabesti, ba chiar si la unele magazine de tip Plafar), 3-4 linguri de ulei de măsline, 4-5 căţei de usturoi, suc de lămâie, sare, piper si chimion macinat. Unii adaugă o lingură de iaurt tare sau de smântână fermentată, dar asta are de-a face cu gusturile fiecăruia.

Câteva rotiri de blender mai târziu, aveţi propriul hummus făcut în casă, cu un minim de efort şi de preţ. Pentru design, dar nu numai, îl puteţi decora cu sumac (un condiment cu gust acrişor, fresh), boia de ardei iute, fulgi de chili, puţin ulei de măsline, pătrunjel tocat sau seminţe de pin. Îl mâncaţi cu lipie puţin încălzită în cuptor, cu pâine prăjită sau, de ce nu, cu cartofi prajiti.

Evident, pentru musafiri sau pentru propria pofta de nestavilit puteti dubla sau tripla cantitatile de mai sus.

Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!

 

 

 

 

Incercati asa ceva acasa!