„M-am intors de la turci cu burta spintecata” e o propozitie care n-ar fi sunt deloc ciudat pe vremea lui Stefan cel Mare, tinand cont de “prietenia” dintre cele doua popoare. N-ar fi sunat ciudat nici prin anii ’90, cand multi bisnitari, afaceristi, mici gainari si multe fetite luasera drumul Stanbulului. Dar „M-am intors de la turci cu burta spintecata-n cap”, cu siguranta suna ciudat. Mai ales in anii 2.0 (00). Si, ca sa va explic, sa dam o raita-n Turcia, in episodul 36 din ocolul Pamantului in 50 de retete, pentru un Karniyarik, adica o „burta spintecata”. Adica niste minunatii de vinete umplute.

Karniyarik inseamna, literlamente, burta spintecata. Asta si pentru ca vinetele astea umplute seamana cu ceea ce le-ar fi facut ienicerii ghiaurilor, pe vremea unui foarte pasnic domnitor roman, pe nume Vlad Tepes. Asta daca nu le-ar fi facut-o chiar el, mai intai :D.

In februarie, cand m-am intors din minivacanta mea anuala de la Istanbul, am hotarat: trebuie sa fac mancarea asta cand legumele sunt la apogeu. Si cum seceta le-a cam retezat din apogeu anul asta, am zis s-o fac acum, caci peste vreo doua-trei saptamani n-o sa mai pot nici daca-mi fac harakiri.
Pentru karniyarik aveti nevoie de vinete, de rosii coapte si suculente, ardei gras si ceapa, plus verdeturi: marar, patrunjel si, daca vreti, menta. Eu am vrut.

Vinetele se curata de coaja partial si se fierb zece minute in apa clocotita cu sare, Apoi se spinteca si se scobesc, cam cum ati face o barcuta. Scoateti o parte din miez, ca sa faceti loc carnii. Daca as fi fost in Turcia, ar fi trebuit sa le prajesc dupa ce le-am scos din apa, insa mi se par mult prea grele asa, cu mult prea mult ulei, asa ca am sarit etapa asta.
Intr-un vas cu ulei de masline sotati 2-3 cepe tocate marunt si un ardei gras, tocat si el. Adaugati carnea tocata, de vita (am folosit eu) sau vita si oaie, iar dupa 10 minute puneti 1-2 rosii tocate marunt, condimentele (sare, piper, fulgi de ardei iute sau boia, oregano, sumac) si verdeata tocata.

Cu aceasta compozitie umpleti vinetele, pe care le puneti apoi intr-un vas cu pereti inalti si cu capac (o oala de lut sau de fonta ar fi perfecta). Le stropiti cu putin ulei de masline si le puneti in cuptor, cu capac, la foc mediu (180 de grade), pentru 30 de minute. In acest timp tocati cateva rosii bine coapte sau le faceti piure in blender (eu am preferat varianta asta, pentru ca am vrut un sos fin) si le puneti si pe ele in vas, impreuna cu cativa catei de usturoi tocati. Lasati vasul in cuptor, la foc mediu, inca 15-20 de minute, de data asta fara capac.

In mod traditional, acestor vinete li se pune in cap o felie de rosie si-un ardei iute, insa mie mi se par destul de condimentate, incat au nevoie de ceva fresh. Iar niste iaurt cu menta tocata e ideal. Bine, nu renunt nici la ardeiul iute, caci viata mea fara el n-ar mai avea rost.

Daca ajungeti in Turcia, incercati karniyarik-ul. Sau incercati asa ceva acasa!