Desi fizic sunt in Bucuresti de cateva zile, mintea mi-a ramas pe coclaurii Istanbulului, oras de care ma indragostesc de fiecare data, in alt fel. Asa ca va iau si pe voi cu mine acolo, in episodul 13 din Ocolul Pamantului in 50 de retete, ca sa va arat pentru ce s-au batut turcii la gura mea: kunefe.

Kunefe e sultanul cataifurilor si-al dulciurilor turcesti, e ultima mea obsesie si cea mai noua dependență. Dupa ce m-am dopat la Istanbul cu kunefe, s-a simtit lipsa imediat lipsa lui din sange cand am ajuns acasa. Asa ca cine haladuia pe coclaurii din Romania, ieri, in cautare de taitei de cataif?
Pentru ca odata ce-i ai pe ăia, restul e fistic :).
[singlepic id=297 w=620 h=440 float=center]
Da, m-am blindat la Istanbul cu pungi, pungute, pungulite si pungisoare cu mirodenii, fructe uscate, seminte, masline, halvale, halvite si rahaturi (la propriu) chiar si cu branza lor in forma de sfoara, Çeçil peyniri, dar nu mi-a trecut prin bibilica sa cumpar niste taitei de cataif. Noroc ca turcii-s numerosi si-aici, drept urmare am ajuns la un magazin de pe strada Ritmului (aproape de intersectia cu bulevardul Ferdinand, pe la liceul Iulia Hasdeu), thanks to Pokhas, de unde am cumparat pretioasa marfa.
[singlepic id=296 w=620 h=440 float=center]
Çeçil peyniri
Dupa care am procedat in felul urmator: scos taitei din pachet, rupt in bucatele, asezat intr-o tava care avea cateva bucatele de unt pe fund. Tava.
[singlepic id=302 w=620 h=440 float=center]
Pus alte bucatele de unt, branza Çeçil peyniri, care e ca un fel de mozzarella usor sarata si mai zvantata (puteti folosi cu succes mozzarella sau o branza care se intinde, dar una nu foarte sarata), alt strat de taitei, alte bucatele de unt. Bagat la cuptor, la 180 de grade, cam 20 de minute, pana se rumeneste.
Acum stiu ce voi schimba data viitoare: voi rupe in bucatele mai mici taiteii si ii voi amesteca cu unt topit, asa se vor presa mai bine straturile, vor fi omogene.
[singlepic id=298 w=620 h=440 float=center]
Intre timp am facut un sirop din apa si zahar, dar sa mor daca stiu cantitatile. Puneti si voi cam cat va tine glicemia. Cand am scos kunefeul din cuptor, am turnat siropul si am presarat fistic crud, macinat, deasupra.
Deosebirea dintre acest dulce turcesc si celelalte e ca asta nu e atat de dulce, iar combinatia dintre branza aia care se intinde si taiteii crocanti da un fel de echilibru pe care nu-l gasesti la baclavale sau sarailii. Nu c-as refuza vreo portie d’aia, daca mi s-ar oferi :).
[singlepic id=299 w=620 h=440 float=center]
Kunefeul trebuie mancat cald, pe loc, n-are farmec daca se intareste branza.
Incercati asa ceva acasa!