Am facut prima mea lasagna in liceu, adica acum un catralion de ani:D, ceea ce-mi aminteste ca anul asta fac o varsta fatidic de rotunda: 33. Oare de asta-mi suna-n cap de cateva minute “Should I Stay or Should I go”? 😀

Prima mea lasagna a fost Bolognese si a fost una ca la carte, tinand cont de faptul ca, in anii ’90 eu am folosit parmezan si nucsoara intreaga, macinate de mine, pentru sosul béchamel. Am facut pana si foile in casa:D.

Peste ani si ani, adica zilele trecute, am facut prima mea lasagna de ciuperci. Am plusat un pic fata de original si, pe langa ciuperci si sos béchamel, am adaugat diverse chestii. Pentru ca asta-i pohta ce-am pohtit. :D.

Epuizata (daca as spune epuizata de mogul veti cadea la idei:D), am renuntat sa fac foile in casa, dar am cumparat unele proaspete (din Carrefour), care, din punctul meu de vedere, isi fac treaba foarte bine. Cat despre ciuperci, am calit in ulei de masline o caserola de pleurots (500 de grame) si cipuerci uscate, mai exact hribi uscati, care oricum dau tot gustul. Adica gustul ala de ciuperci pe care le lua mama din piata, cand eram mica, si la care freca cu sarg pana scotea tot noroiul:).

Nici n-a mai fost nevoie sa hidratez hribii in apa calda, pentru ca oricum s-au expandat in zeama lasata de pleurotus si mai apoi lafaindu-se printre sosurile din lasagna.

Bechamelul se face foarte simplu: lapte rece, amestecat cu putina faina, fiert apoi pana se ingroasa, putin unt pentru onctuozitate si condimente de care vreti. Eu am pus sare Guerande, piper alb si am adaugat in sos niste parmezan ras.

Aranjatul in tava e simplu: sos, foi, ciuperci, sos, foi, ciuperci. Eu am mai pus printre foi cateva lingurite de mascarpone, cateva linguri de smantana si niste parmezan ras. Incepeti cu sos bechamel, terminati cu el. Dupa 20 de minute in cuptor se presara parmezan ras, care va forma o cursta rumena atunci cand se topeste. Se mai lasa zece minute in cuptor, la foc mic. Eu am “incheiat” lasagna cu cativa picuri de ulei de trufe, ca doar si trufa tot o ciuperca e. Bine, un fel de Captain Planet al ciupercilor:D. (Uleiul asta de trufe e de fapt ulei de masline extravirgin, in care sta frumos asezata o trufa si-l aromatizeaza. Eu am cumparat cu trufa alba, pentru ca dupa ce am mirosit si gustat mi s-a parut ca gustul e mai fin, mai subtil, mai putin pregnant decat al celui cu trufa neagra. O sa va povestesc si despre acest ulei in alt post).


Daca va e lene cum mi-a fost mie in seara cu pricina si cumparati foile si in 45-50 de minute puteti avea in farfurie ceea ce vedeti in pozele mele. 🙂

Incercati asa ceva acasa!