• 1 kg urzici (aproximativ, sunt suficiente si 700-800 gr)
  • o legatura de ceapa verde
  • 50 ml ulrei de flarea soarelui
  • 30 gr unt
  • supa in care au fiert urzicile
  • 200 ml lapte
  • o legatura de leurda

Stiu ca am tinut-o una și buna: ca nu avem nicio mancare nationala, neaosa, romaneasca. Pana cand s-a schimbat aerul, mi-am dat demisia (da, voi fi propriul meu mogul :D), mi s-au aerisit creierii si-am avut revelația: mancarea de urzici. Nu zic ca in vreun varf de Anzi n-o mai fi nimeni care face fietura asta, dar pana cand o voi găsi în vreun Larousse Gastronomique o clamez drept romaneasca si-o includ în episodul 17 din Ocolul Pamantului in 50 de retete.
Back home, to Romania. Da fapt, back home. Sweet home. Cred ca n-am apreciat niciodata expresia asta si somnul pana la ora 10 ca pana acum :). Si lalaiala prin piata. Unde zilele astea te izbesti la orice pas de tigancile care vand urzici. Cu cinci lei am cumparat o laditza intreaga, cum erau alea cu capsune pe vremea lui Ceausescu.
In alte tari nu se prea mananca urzici. Se gasesc rar, pentru ca nu sunt plante de cultura, ci sunt salbatice, iar tiganii lor, de fapt ai nostri, sunt prea ocupati cu cersitul.
Cand eram mica, faceam niste crize de plans pentru ca ai mei ma obligau sa beau zeama in care au fiert urzicile si, bineinteles, sa manac urzici. Le uram! De cativa ani imi plac la nebunie. De fapt, cu putina imaginatie, ar putea fi un fel care sa stea in meniul unui restaurant cu stele Michelin. Serios!
Singurul lucru care nu-mi place la urzici e curatatul si intepaturile alea care imi furnica pielea doar cand ma gandesc la ele. Dar cum economia de piatza aliniaza si tigancile la standardele (aproape) europene, ele isi fac concurenta si vand urzicile gata curatate. Aproape curatate, dar cu niste manusi de cauciuc se rezolva si restul acasa. Am pus urzicile curatate si spalate bine in apa clocotita cu sare si le-am lasat sa fiaba cam cinci minute, cat sa pastreze verdele ala incredibil de frumos. Apoi le-am scurs si le-am pasat in blender pana au devenit piure. Mama le toca cu cutitul, dar mie imi place ca mancarea asta sa fie foarte fina si cremoasa.
Intr-o cratita am pus ulei de floarea soarelui din belsug, cam 50 de ml plus 30 de grame de unt, iar cand erau bine incinse am pus si doua linguri mari de faina, amestecand foarte repede. Am lasat rantasul asta sa se rumeneasca nitel, pana cand faina a inceput sa faca niste bulbuci destul de mari, moment in care am pus 400 de ml de supa de urzici (nu aruncati apa in care au fiert!!) si 200 ml de lapte (3,5% grasime) si am amestecat repede si energic cu un tel, ca sa evit cocoloasele. De fapt, trebuie amestecat incontinuu, pentru ca aceasta compozitie se va ingrosa repede si exista si riscul sa se lipeasca de vas. Daca vi se pare prea gros amestecul, mai puneti supa, trebuie sa aiba consistenta unei mamaligi mai subtiri. Dupa ce a clocotit putin, adaugati 3-4 fire de ceapa verde, tocate, apoi piureul de urzici, asezonati cu putina sare si piper (mama punea si usturoi pisat, dar eu il inlocuiesc cu o mana leurda tocata marunt, deoarece aroma e mai subtila). Mai fierbeti mancarea vreo 10 minute, amestecand tot timpul in ea. Mancarea de urzici se mananca numai cu mamaliga, ou ochi si hrean proaspat ras (fara otet).


Asta i-as da eu lui Gordon Ramsay daca ar veni in Romania. Sau o ciorba de stevie si loboda cu bors si leustean verde!
Incercati asa ceva acasa!