les entrecotesLong time, no seen.

Dupa o pauza de, hmmm… aproape un an, ne intoarcem, sau ma intorc, mai bine-zis. In calitate de doamna. And it took more than my cooking to became a lady :).

Bineinteles, domnul ma va asista pe blog, cu statistici, poze, o postari si alte chestii tehnice pe care probabil va trebui sa le invat daca mai pleaca mult in deplasari.

I know excuses excuses always excuses, insa de-acum inainte ne vom ocupa cum trebuie de baby Farfuridi.

Bineinteles, n-am stat nemancati un an. Nici noi, nici rude, prieteni, cunostinte & stuff. Si poate cateva delicii si experimente chiar reusite au scapat, but not anymore.

Iar pentru inceput, o chestie extrem de simpla dar, iertati-mi subiectivismul, cea mai buna din “seria” ei pe care am mancat-o pana acum. De fapt, m-a surprins si pe mine, iar asta dupa ce incercasem antricotul de vita in multe restaurante din Romania si din strainatate. Obisnuiti cu muschiul de vita, eram cam sceptici in ceea ce priveste alte feluri de friptura din carne de vita preparate acasa. In momentul in care am pus antricoatele pe gratar, ma gandeam cu groaza ca rezultatul va fi cel de-al doilea esec culinar din viata mea (dupa primul pui pe sticla, ca urmatorii au iesit buni), adica o “talpa”.

Mi-am amintit de doua ponturi:

  1. Foarte important: niciodata sa nu intepi friptura de vita. Isi pierde toate sucurile si se intareste. Asa ca am dezlipit-o usor de gratar si am intors cu un fel de spatula mai mare.
  1. M-a “luminat” domnul Robert Rainford, un fel de Denzel Washington al gratarului in emisiunea “License to grill” (mi s-a parut genial jocul de cuvinte). Mi-am amintit cum invelea de fiecare data celebrele lui fripturi in folie de staniol si le lasa sa se “odihneasca”. Da, stiu, folie de aluminiu! Insa cui ii mai pasa de Alzheimer cand friptura ta scoate aburi si ti se infatiseaza in toata splendoarea ei, rozalie si suculenta

Revenind. Antricoate fara os, putina sare de mare inainte de gratar, 3-4 minute pe fiecare parte (pentru o friptura medie), 2 minute in folie, putin piper alb-rosu-negru-verde proaspat macinat (sunt minunate rasnitele cu acest amestec si se gasesc in mai toate supermarketurile si hiperlegăturile).

Garnitura, la fel de simpla: cateva varzute de Bruxelles fierte in apa cu sare, peste care am turnat un sos cald de mustar (mustar, of course, ulei de masline, sare, piper, bine amestecate si putin incalzite).

Rezultatul: un sot fericit.

Dar era si inainte

See u soon!

les entrecotes2les entrecotes3