• un kilogram de faina
  • 400 de ml de lapte
  • 150 de grame de zahar
  • 25 de grame de drojdie proaspata
  • un praf de sare
  • 50 de grame de unt
  • miere, nuca macinata

V-ați întrebat vreodată de ce mucenicii au forma cifrei 8? Sau de ce tradiția cere ca pe 9 martie bărbații să bea 40 de pahare? În goana tristă și corporat(r)istă în care cei mai mulți dintre noi trăiesc astăzi, pierdem însăși esența lucrurilor și le facem mecanic, atunci când mai ajungem să le facem.

Primăvara n-a mai mirosit de mult așa. O adulmec în orice pală de vânt, e mult mai puternică anul ăsta. Și poate-ar trebui să mă opresc o zi din goană și s-o simt cu totul. Așa cum făceau odată oamenii oameni, care, la început de martie, își primeneau casa și locul si-apoi sărbătoreau.

Mucenicii (măcinici, sfințișori sau brăduți, cum li se spune în diferite zone), fie ei copți sau fierți, se fac în toată țara și sunt mai mult decât un simplu preparat. Mucenicii se împart și se mănâncă pe 9 martie, sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. Însă ziua de 9 martie marca și începutul Anului Nou agrar, așa că oamenii oameni sărbătoreau și acest lucru. Cu mucenici sau cu… 40 de pahare. Credeau ei (oare?) că vinul băut în această zi se transforma de-a lungul anului în sânge și putere de muncă. Sunt convinsă că nu astea sunt motivele pentru care tradiția e respectată și astăzi :).

Mucenicii sunt fie fierți, fie copți. În Moldova mea se fac copți și pufoși, unși cu miere și presărați cu nucă. Să muști cu poftă din ei și să-ți lingi apoi degetele. Așa îi făcea bunica, așa ne plac și nouă. Așa că vă voi spune povestea mucenicilor ei de început de primăvară, dintr-o curte cu zambile și lalele.

În mod tradițional, mucenicii moldovenești se fac dintr-un aluat simplu, ca cel de pâine, ușor îmbunătățit cu miere și ulei. Dar bunica avea propria variantă, un fel de 2.0 al mucenicilor. Bunica îi upgrada mult, transformând aluatul într-unul “boieresc”, aproape ca de cozonac.

Aveți nevoie de un kilogram de făină albă, bine uscată, proaspăt cernută. Din 3-4 linguri, 200 de ml de lapte călduț și un cub de drojdie proaspătă (25 de grame) preparați o maia, pe care o lăsați să crească 15 minute.

Peste maia adăugați apoi 150 de grame de zahăr, un praf de sare, toată făina care v-a rămas și încă 200 de ml de lapte călduț. Omogenizați aluatul, iar la final adăugați 50 de grame de un topit. Frământați până ce obțineți un aluat compact, care nu se mai lipește de pereții vasului, și îl lăsați să crească într-o cameră caldă, până își triplează volumul (aproximativ o oră).
După ce aluatul a crescut, rupeți din el bucățele pe care le rulați precum aluatul de covrigi, până ajung la o lungime de 20 de centimetri și un diametru de un centimetru, apoi le împletiți în formă de 8. De ce se fac așa? Explicația vine de la unul dintre cei mai mari etnografi ai României, Simeon Florea Marian, în cartea „Sărbători la români“: „Colacii sau colăceii numiți mucenici se fac, de regulă, îngemănați, în forma cifrei arabe 8, și asta din cauză că trebuie să semene măcar întrucâtva cu chipul unui om“.

Mucenicii se așează în tăvi cu hârie de de copt și se pun apoi în cuptorul bine încins, unde se coc timp de 30-40 de minute, la foc mediu (180 de grade), până se rumenesc și devin aurii. Apoi, peste ei calzi sau reci, se pune miere de albine (de salcâm sau de lămâi îmi place mie) și nucă măcinată din belșug. Mulți devin economi în etapa asta, dar mie mi se pare cea mai importantă, fără multă miere și nucă, mucenicii moldovenești își pierd farmecul. Doar v-am spus, trebuie să vă lingeți pe degete la final :).

Încercați așa ceva acasă!