Spice bazaar

Istanbul spice bazaar

N-o sa inteleg niciodata de ce am avut o asemenea prejudecata fata de Orient si regret ca abia acum am ajuns prima oara in Istanbul. Un oras care m-a fascinat cum putine altele au reusit sa o faca. Insa ne vom intoarce acolo cat mai curand, am promis.

Istanbul e cu totul si cu totul altceva fata de tot ce stiam eu. E un oras al extremelor (ca mine 🙂 ), e vechi si nou, Occident si Orient, civilizatie si saracie, istorie si new money, traditionalism si modernism, un melanj de stiluri si oameni, o metropola cosmopolita imensa, cu o populatie de aproape 19 milioane de oameni.

Turcii sunt si ei, oamenii extremelor: de la soferii nesimtiti de taxi care iti fac o tura de oras inainte sa te duca la hotel, pana la cei care alearga dupa tine pentru ca ti-ai uitat punga cu cumparaturi pe un scaun, la o terasa. De la cei care te servesc la modul cel mai frumos, pana la cei care dau peste tine pe strada si nu zic nici macar pardon (da, pardon exista si in limba lor). Apropo de asta, in Istanbul e cel mai haotic trafic pe care l-am vazut vreodata, de la cel de masini, pana la cel pietonal.

Istiklal

In Istanbul multe chestii sunt invers, la propriu, fata de cum le stim noi: metroul merge la suprafata, iar funicularul pe sub pamant, la aparatele de intrare in metrou o sageata verde iti indica faptul ca nu ai bagat jeton, iar un X rosu faptul ca ai liber sa treci :). Am vazut turci stand linistiti de vorba la semafor, pe verde, pentru ca pe rosu sa faca slalom printre masini.

Insa poate tocmai de asta e atat de fascinant acest oras. Am stat relativ aproape de atractiile turistice, la hotelul Titanic City (la 5 minute de mers pe jos de strada comerciala Istiklal, la 10 minute de faleza de unde puteai lua metroul pana la obiectivele turistice – Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Palatul Topkapi, Marele Bazar, Bazarul de condimente si la 20-25 de minute de mers pe jos pana la Palatul Dolmabahce, care, din punctul meu de vedere, concureaza lejer cu Versailles sau Schonbrunn).

Faleza

Faleza

Palatul Dolmabahce

Insa n-o sa va stresez cu asta, pentru ca nu cred ca vreti sa auziti despre influentele europene din arhitectura sau despre cum arata Bosforul cand e ceatza :), asa ca o sa va spun unele lucruri despre mancare. Pentru ca, da, o sa revin la Istanbul fie numai si pentru mancare.

Bosfor

O scurta paranteza inainte, pentru ca simt nevoia sa va atentionez: Marele Bazar merita bifat ca experienta turistica, insa atat. Acolo gasiti foarte mult aur, fooooooooaaaartee multe fake-uri (m-am intors intr-un avion plin cu doamne cu Vuittoane :D) si foarte multi tzepari.

Marele bazar

Chiar daca negociezi cu ei – ceea ce in aceasta perioada nu se prea intampla, pentru ca sunt putini turisti, preturile tot mari sunt. Eu am vazut aceleasi lucruri din Bazar la jumatate de pret in alte zone comerciale, unde puteai, de asemenea, sa negociez). A, sa nu va mire in Bazar daca dupa ce spuneti 2-3 vorbe in engleza veti fi intrebati: Romania? 🙂 Oricum, Grand Bazaar nu mai e ce-a fost, “s-a stricat”, dupa cum ne-a zis un roman care are un magazin acolo.

Lampi bazar

E un loc numai bun de tzepuit turisiti japonezi sau americani (despre care o sa va povestesc in postarea urmatoare) sau un loc si mai bun pentru toti “taranii care vor sa-mbrace doar Gucci si Versace”, vorba Parazitilor. Bine, “Gucci” si “Versace”.

Spice bazar

Condimente

Din Spice Bazaar, insa, nu-mi mai venea sa plec, desi si acolo sunt nesimtiti. In bazarul de condimente nu prea negociezi. Am cumparat dintr-un magazin de vreo 30 de euro si turcul care incerca sa ma vrajeasca abia mi-a facut un discount de 1 euro si jumatate, adica 3 lire (am platit 60 de lire in loc de 63). Iar asta dupa ce i-am batut de vreo doua ori obrazul :). Bine, in schimb s-a oferit sa-mi dea ceva “natural, pentru sotul meu” :).

Spice bazaar

Spice bazaar1

In bazarul asta trebuie sa cauti cu atentie, pentru ca diferentele de pret intre magazine sunt uriase, chiar si de 20 de euro pe kilogram (intr-un magazin un kilogram de piper combinat – rosu, verde, negru si alb – costa 60 de lire, adica 30 de euro, in altul era 100 de lire, adica 50 de euro). Pe langa condimente si mixuri de condimente de tot soiul, gasiti aici fructe si legume uscate (am luat rosii salbatice – zic ei, sunt ca niste cherry, dar dulci si cu gust de rosii, zmeura alba – foarte acra, afine uscate etc), fructe si legume confiate (ghimbir – am gustat, nu mi-a placut, mango, capsune etc), sute de ceaiuri si mixuri de ceaiuri (inclusiv ceai verde cu menta si ciocolata!!), dar si tzepe gen sofran indian (curcuma) sau sofran turcesc. Niciunul dintre ele nu e sofran veritabil, deci nu va ingramaditi sa luati, desi pretul e atractiv. Pe stradutele de langa bazar (o zona foarte pitoreasca) gasiti “munti” de alune de pamant, nuci, fistic, arahide, naut. Apropo, la o “bomba” din bazarul asta (ceva gen taraba de mici din Obor), am mancat cel mai bun kebab de miel din aceasta calatorie.

Rosii salbatice uscate

Rosii salbatice uscate

Din bazar si de prin imprejurimi am luat chestii care nu se prea gasesc in Romania sau la un pret mult mai bun decat in Romania, printre care sumac, paprika afumata, seminte de fenicul, rosii salbatice uscate, ceai de fructe uscate (portocala, mar si ghimbir), mix de condimente pentru masline (n-a vrut turcul sa-mi spuna ce e in el, desi am depistat cimbru, oregano si coaja uscata de lamaie), amestec de legume deshidratate pentru mancaruri, salep.

Salep

Salep

Cu salep inchei povestea de azi, iar foarte curand o sa va povestesc despre MI-NU-NA-TA bucatarie turceasca. Pentru care ma voi intoarce la Istanbul.

Salep e o bautura despre care am citit intr-o poveste a lui Delavrancea, cand eram copil. Povestea, citita si rascitita, era latenta pe undeva prin mintea mea, asa ca atunci cand am vazut un vanzator ambulant de salep mi s-a aprins un beculet. Stiam din poveste ca e un lichid gros si dulce, care se bea fierbinte, insa aveam impresia ca e mieriu, ca ceaiul. M-a surprins sa vad ca e alb, ca laptele de la mucenici. Cu care se si aseamana vag, ca gust. Cred ca scortisoara si vanilia sunt elementele comune.

Well, salepul e o bautura fierbinte, groasa si dulce, facuta din lapte si pudra de tuberculi de orhidee. Cu miere, vanilie si scortisoara. Asa ca de la turcul care m-a prostit sa cumpar de 30 de euro din magazinul lui, am luat si pudra de tuberculi de orhidee. Costa 10 euro suta de grame, am luat 50 de grame :). Insa macar m-a invatat cum sa-l prepar. Din doua lingurite de pudra, faci un litru de salep. Adica fierbi un litru de lapte cu doua lingurite de pudra de tuberculi, pana da in clocot si se umfla. Apoi iti pui in cana, dupa plac, miere, vanilie, scortisoara…

Ceramica

Ceramica

Acum ceva vreme am mai facut un legamant cu mine: din fiecare loc in care voi merge nu-mi voi mai lua magneti (yeah, right) ci un vas, o farfurie, o oala, o cratita. Nu puteam sa ratez vasele lor de ceramica, atat de vesele si frumos pictate manual si nici un ibric pentru cafea.

Ibric pentru cafea turceasca

In curand, povestile despre minunata mancare turceasca! Si o cina turceasca la noi acasa.

Cina turceasca

PS:  Foarte important pentru doamne. “Indirim” e un cuvant vital: inseamna reduceri 🙂