Saptamana asta – in care eu am implinit o varsta fatidica, dar si un an de cand sunt o doamna 😀 – a trecut la modul urmator: o juma’ de noapte de prajiturit cupcakes and stuff pentru job, masa cu familiile, masa cu prietenii, masa cu noi doi :D, nicio poza!!!

Dar ma salveaza ultimul episod din Paris si sper ca n-o sa iasa chiar un ghiveci daca va povestesc si despre piete, si despre cateva restaurante, si despre dulciuri :D.

Pietele sunt unele dintre locurile mele preferate din Paris. Una dintre ele este Marche de Grenelle, organizata miercuri si duminica sub sina de metrou din Bulevardul Grenelle. E o piata pe care o stiu de vreo 9 ani si de fiecare data o gasesc la fel de pitoreasca.

Gasesti de toate in piata asta, asa ca mai bine va arat poze.

O alta piata e pe Rue Rambuteau, in zona Les Halles.

Aici am gasit in special peste si bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu gatesc, asa ca am luat niste scoici Saint Jacques, preferatele mele, pe care le-am facut un un sos de salote, smantana si lamaie.

Am mai gatit acasa o friptura de vita facuta dintr-o bucata intreaga (roti), unsa cu Dijon, apoi facuta la cuptor cu vin, la care am avut o garnitura de hribi si tre’ sa recunosc ca de mult n-am mai simtit gustul ala de ciuperca adevarata :).

Diminetile treceau invariabil cu cafea cu lapte si croissant proaspat sau pain au chocolat la de la patiseria de la parter :).

In ceea ce priveste restaurantele n-am vrut altceva decat clasic, gustos, traditional, gustos… :). Si bineinteles ca Chez Eugene din Montmartre nu m-a dezamagit: supa de peste si un confit de canard cu garnitura de cartofi facuti in grasimea de la rata, de-ti lingeai degetele, la propriu. Pe mine m-a mai incantat o salata cu branza calda de capra, iar pe Sorin o supa de ceapa si am tot amanat un biftec tartar pana l-am ratat.

In sfarsit am ajuns si la dulciuri, iar rafinamentul chiar e trasatura lor definitorie. Pe mine m-a incantat cel mai tare mille feuille, drept urmare am mancat aproape zilnic. Seamana cu cremsnitul, dar e altceva. Aluatul-foietaj e mai crocant, are o vaga aroma de ars/afumat (dar nu e), aroma care merge de minune cu gustul de vanilie din creme patisserie.

Macarons raman macarons, iar preferatele mele sunt tot cele cu ciocolata, eclerele sunt bune, am incercat o varianta noua, cu zmeura. Am mai mancat mousse au chocolat (excelenta) si crema caramel, care iarasi e diferita de cea din Romania, mie mi s-a parut foarte tare si ciudata consistenta, de parca ar fi avut faina/amidon in compozitie.

Una dintre cofetariile de la care am cumparat prajituri e Stohrer (tot in zona Les Halles, rue Montorgueil), celebra in Paris pentru ca aici s-a inventat savarina cu rom (baba au rhum). Iar astia cand spun rom, they mean it. Pentru ca ROM (alcool) are in ea si nu esenta de rom.

Asa ca pe mine dupa o gura m-au luat si capul, si stomacul, iar Sorin dupa ce a terminat-o aproape ca s-a imbatat (din cauza combinatiei fatale dulce/alcool :)). Tot de la Stohrer (asta a fost cofetarul Mariei Leszczynska, o doamna casatorita cu Ludovic al XV-lea), am incercat pentru prima data in viata mea canele, insa chiar nu m-au incantat.

Cam astea ar fi de povestit in ceea ce priveste partea de food a concediului nostru, asa ca in curand o sa ma reapuc de pozat, ca din gatit nu prea m-am oprit, dupa cum bine vedeti. :).