Cred ca orice gourmand (gourmet ar fi deja prea mult si sunt putini cei genuini) ar trebui sa-si insuseasca printre obiceiurile culinare si pe acela de a refuza orice produs care i se “vinde” drept paine. Si mai cred ca orice bucatar sau pasionat de bucatarie ar trebui sa incerce cat mai des sa faca propria paine.

Sunt convinsa de faptul ca si un bucatar, si un gourmand care n-au trait o asemenea experienta, care n-au simtit “trupul” robust al unui aluat framantat si mirosul aproape senzual al unei paini fierbinti au pierdut una dintre cele mai fantastice experiente culinare.

Am facut de multe ori paine, asa cum ati constatat si voi aici, pe blog. Insa niciodata n-am simtit o asa voluptate ca atunci cand am scos din cuptor o paine cu rosii uscate si rozmarin.

Reteta e aceeasi ca cea de la painea cu seminte, cu exceptia faptului ca semintele sunt inlocuite de rosii uscate si de rozmarin. Ma gandeam de mult timp la o astfel de paine, insa combinatia s-a schimbat in ultimul moment. Voiam arome mediteraneene, caldura verii intr-o paine, si m-am gandit ca rosiile uscate (pomodori secchi), uleiul de masline si maslinele negre ar fi combinatia perfecta. O voi incerca si pe asta, dar azi, in ultima clipa m-am gandit la rozmarin. Si cum țărmul Mediteranei e casa lui, l-am ales in locul maslinelor. Iar inspiratia a fost mai puternica decat soarele de august pe o plaja din Juan les Pins :). Pentru ca mirosul care m-a invadat atunci cand am scos-o din cuptor nu poate fi descris de niciun epitet. Pentru ca trebuie sa fii acolo, sa simti si sa multumesti.

Incercati asa ceva acasa!