Daca cineva ajunge pe blogul asta si n-a mancat asa ceva, sa iasa afara :). Felul asta de mancare e frate cu munteanul, ardeleanul, moldoveanul, chiar si cu ungurul, as spune :D. Iar daca turcii ne-ar mai fi cotropit un pic, cred ca-i converteam si pe ei :).

Cand n-are omul ce face intr-o seara de weekend – sau mai bine-zis cand se-ntoarce acasa ghiftuit de la Caru’ cu Bere – ia un “digestiv”. Unul pentru minte, de la niste baieti indeajuns de destepti incat sa-si ia talpasita de la mogul la timpul potrivit. Mai bine mai tarziu decat niciodata si zice cineva c-ar fi valabil si pentru mine 😀 Ei bine, ce-am vazut eu la baietii astia de salivam pe taste mai rau ca Bianca la silicon? Paine prajita cu usturoi, untura si muraturi!!!

Ora 1.00 noaptea ar fi fost cea mai mica piedica in calea fericirii mele (noastre :)) si, cu toate ca in frigider m-asteptau doua borcane de untura, iar in camara un bidon de muraturi, noi nu aveam paine!!!

M-am culcat cu gandul la painea prajita cu untura, m-am trezit cu gandul la ea, asa ca astazi asta am mancat si-a fost mai buna decat imi aduceam eu aminte. Paine prajita, fierbinte, frecata cu un catel de usturoi, care se “topeste” in felia rumenita, pe care o ungi apoi cu untura, o sarezi cu sare mare, grunjoasa, o presari cu boia iute sau dulce si-o mananci cu muraturi.

Si abia astazi am inteles ce-nseamna sa te unga ceva la suflet 🙂

Drob de parizer sau ceapa al dente n-o sa fac, ca nu-s Kamikaze, da’ va raman vesnic recunoscatoare, baieti, pentru “smirghelul” de azi. Amin!