Omniprezent in meniuri, de la cele cu stele Michelin la cele de carciuma de cartier, Tiramisu-ul are o sora mai mica, Panna Cotta. Nu e chiar atat de cunoscuta ca Tiramisu, dar este totusi un “clasic” si unul dintre cele mai apreciate deserturi italienesti.

V-am mai povestit ca acu’ ceva ani, pe vremea cand incepusem sa testez tot mai multe in bucatarie (si, recunosc, ma documentam mai putin :D), credeam ca am inventat desertul deserturilor, un dulce simplu, fin, cremos, delicat si mai ca-mi venea sa-mi pup singura mainile pan’ la cot cum facea Tom intr-un episod din “Tom si Jerry”.

Diferenta dintre panna cotta mea si panna cotta lor a fost ca eu am folosit smantana normala, nu dulce. Mi-aduc aminte, era cam tot pe vremea asta, asa ca topingul a fost tot din capsune.

Back to Earth :)… Cand am inceput si io sa citesct si altceva in afara de Sanda Marin :D, am descoperit cu oarecare dezamagire ca n-am fost eu prima si ca niste italieni din regiunea Piemonte se gandisera la asta mai inainte. M-am resemnat. Da’ inca sper ca ma trazneste si pe mine incat sa las ceva lumii. Si nici nu tin neaparat sa-mi poarte numele 😀 😛

Pana atunci, sa executam niste variatiuni pe o tema data.

Panna cotta (smantana coapta) e de fapt o crema bine intarita/gelatinoasa, facuta din smantana lichida, dulce. Smantana lichida, zahar, gelatina si vanilie sunt ingredientele de care aveti nevoie. Fara lapte, fara apa, fara alte chestii care sa lungeasca “pelteaua”, ca d’aia se cheama panna (smantana).

So, un litru de smantana dulce si 200 de grame de zahar se incalzesc la foc mic, insa nu trebuie lasate sa clocoteasca. Atunci cand sunt aporape de a atinge punctul de fierbere se inchide aragazul si se adauga semintele unui baton de vanilie si doua plicuri de gelatina dizolvate inainte in putina apa foarte rece (in general, proportia e simpla, un plic de gelatina la 500 de ml de lichid). Dupa ce amestecul s-a omogeninzat si s-a racit se toarna in forme (mari sau mici, individuale) si se da la frigider cateva ore bune, pana se intareste.

E incredibil de simplu, nu? 🙂

Pentru toping putet folosi orice piure/sos de fructe va place, caramel, ciocolata topita, fructe proaspete (de obicei fructe zemoase: capsune, zmeura, mure, coacaze, afine) etc.

Eu am facut un piure de capsune, din 200 de grame de fructe mixate in blender, apoi clocotite putin cu doua linguri de zahar.

A doua varianta de panna cotta a fost un fel de joint venture cu sos de crepe suzette, cu portocala confiata si cu zahar caramelizat.

Merita sa incercati asa ceva acasa !