[singlepic id=275 w=620 h=440 float=center]
Fie ca am perioade cand simt nevoia sa mananc doar ierburi (unori legale), fie ca ma prostesc cateodata cu regimuri si light & healthy shit, in adancul sufletul meu o sa raman o fata simpla care, desi are in spate cateva generatii incaltate, tot din tarani se trage. Sau din evrei? Inca nu stiu sigur.
Asa ca as manca (aproape) oricand si oricum, orice mancare cu sos greu si bogat, fierbinte si condimentata, langa care iti trebuie doar o bucata de paine neagra de casa. Ca e o tocana macelareasca, un ghiveci, un curry sau un papricas, i’m in. La propriu :).
Deci Ocolul Pamantului numarul 8 ajunge azi la vecinii nostri care l-au avut ca rege pe Mihai Corvin, adica in Ungaria, unde nu exista fericire mai mare pe Buda decat papricas si supa gulas.
Si de ce m-as fi privat eu de-o fericire atat de mare, mai ales pe gerul asta? Bine, inainte de dovada asta de iubire suprema pe care mi-am aratat-o eu mie, mi-am testat masochist limitele cu o excursie in Piata Obor, de unde am cumparat carnea de vita: cateva oase cu maduva, o bucata de pulpa de manzat (500-600 de grame) si doua antricoate (500 de grame).
Cu exceptia antricoatelor am fiert vreo doua ore si ceva restul carnii, taiata cubulete, si al oaselor. Oase care, evident, sunt pentru gust (dar si maduva aia pusa pe paine prajita e moartea lumii si-a arterelor). Cand astea au fost gata, am taiat julien vreo 10 cepe mici si doi ardei kapia rosii si le-am pus la calit in ulei de floarea soarelui. Ok, am pus si-o lingura de untura! Dupa cinci minute am adaugat niste supa si le-am mai lasat sa bolboroseasca un pic. Apoi am pus antricoatele taiate cubulete, restul carnii fierte si cateva polonice de supa, am pus si-un capac si-am lasat totul la foc mnic inca vreo jumatate de ora. Antricotul e o carne mai frageda, de-asta l-am pus abia in acest moment si nu l-am fiert de la inceput.
Cand lichidul a scazut, am adaugat o cutie de piure de rosii (passata – insa daca aveti suc din ala facut de bunica e cu-atat mai bine), vreo 2-3 linguri de pasta de tomate, doua lingurite de pasta de ardei iute (din aia pe care o simti in ambele sensuri) si nu m-am putut abtine sa nu bag si niste harissa, ca sa stiu o treaba (o treaba chiar mare, as putea spune). Bineinteles, boia iute si dulce, dar si niste paprika afumata de care am luat eu de la Istanbul, sare de mare si o lingura de zahar.
Acum am lasat totul la foc si mai mic inca vreo 20 de minute, amestecand din cand in cand in oala. Eu nu prea folosesc faina in sosuri (desi in Ungaria/Ardeal se intampla asta destul de des). Dar la papricasul asta nici nu e nevoie, pentru ca sosul scade si se ingroasa in mod natural.
[singlepic id=274 w=620 h=440 float=center]
Dar, acuma, cate bordeie, atatea papricasuri. As fi putut face si niste galuste de faina care sa se scalde ungureste in sosul asta de Berceni, dar tocmai „crescusem“ peste noapte o paine de casa cu tărâțe si-ar fi fost pacat sa aiba o viata prea lunga.
Incercati asa ceva acasa!