“As manca AOP pana as muri!”. Asta am auzit dupa prima inghititura a lui Sorin. Si nu e ca si cum ar fi avut revelatia unui fel pe care nu l-a incercat vreodata, doar era a nu stiu cata oara cand faceam AOP. Adica paste aglio olio peperoncino. O revelatie, in schimb, am avut eu: i-am auzit pe multi ca prefera acest fel de paste, simplu, dar plin de savoare, ceea ce m-a suprins, pentru ca o alta prejudecata de-a mea era ca roamnii au ramas inchistati in spaghete cu sosuri grele si carne.

Pentru AOP e nevoie de foarte putin: ulei de masline extravirgin (cretan folosesc eu), usturoi si ardei rosu iute, uscat. Nu stiu istoria acestui fel, dar sunt gata sa spun ca, la fel ca in cazul altor preparate italienesti (Panzanella, supa Ribollita – care se traduce reincalzita  sau Trabaccolara, un sos pentru paste pe baza de peste, facut din pestele prins de pescari si ramas nevandut) s-a nascut din nevoia de economie, ca sa nu spun din saracie. Insa le-a si iesit :).

Of course, mai aveti nevoie de paste, neaparat fierte al dente. De data asta eu am folosit linguine de la De Cecco.

Usturoiul se toaca marunt-marunt (atentie, nu-l zdrobiti) si se “unduieste” un pic in uleiul incalzit. Uleiul nu trebuie sa fie incins, pentru ca nu vreti sa ardeti usturoiul, ci doar sa-i eliberati aroma. Asa ca il caliti un minut la foc mic, pana devine translucid. Adaugati pastele si fulgii de ardei iute si in 10 minute (cu tot cu fiertul pastelor) aveti o cina nemaipomenita. Puteti adauga patrunjel proaspat tocat si parmezan. Noi am preferat doar patrunjel, pentru ca pret de vreo doua zile pana la Craciun ne mai protejam stomacul si colesterolul:).

Incercati asa ceva acasa!