De cand am scris eu aceasta postare si pana acum, lucrurile s-au schimbat, e alta mancare de peste :D. Adica pastravul e acum pe toate drumurile si nu tre’ sa-l cauti cu lumanarea. Asa ca nu aveti nicio scuza sa nu faceti pastrav meuniere.
Bine, nu doar păstrăvul poate fi preparat așa, dar e unul dintre cei mai folosiți pești, iar în România chiar se găsește peste tot. Dar puteți încerca cu sole (limbă de mare), somn sau morun.
Problema e că atunci când creierul meu s-a concentrat cu toată forța lui comandându-mi păstrăv meuniere, eram, probabil, în săptămâna neagră a păstrăvului din România. Așa că după ce-am căutat în vreo două piețe și două supermarketuri (unde găseam numai pești cu ochii tulburi și branhii înnegrite – semne clare că nu sunt proaspeți), am găsit, în cele din urmă, în al treilea market, un păstrăv decent. Problema a fost că era de acvacultură (vă sfătuiesc să cumpărați pește pescuit ori de câte ori puteți), dar creierul meu irațional a învins în cele din urmă.
Meuniere se referă la modul de preparare al peștelui, adică dat prin făină și prăjit în unt. Ceea ce am făcut și eu. Pentru că peștele e gata foarte repede, nu sunt necesare mai mult de câteva minute de prăjire pe fiecare parte. Eu cred că cititorii mei sunt mult mai inteligenți ca ai altora, însă ceva dinăuntru mă împinge să precizez că peștele trebuie eviscerat și spălat înainte de prăjire :). Și condimentat cu sare.
După ce peștele este gata, îl scoteți din tigaie, unde puneți apoi 2-3 linguri de suc de lămâie, o lingură de capere și puțin pătrunjel verde tocat. După un minut, turnați sosul peste pește.
Cum vă spuneam, garnitura de legume e doar pretextul pentru păstrăv și mai ales pentru acest sos minunat, care îți schimbă percepția asupra mâncării și-a veții.
[singlepic id=494 w=620 h=440 float=center]
Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 13 martie 2012.