Era o vreme în care ciorbele mele însemnau nişte frunze de pătlagină şi de patrunjel culese din grădină şi fierte într-o oală minusculă, în bucătăria de vară. Tot pe vremea aia făceam maioneză frecând apa-n piuă. Bine, în castron. E aproape incredibil cum încă îmi mai amintesc de vremea aia, acum, când eu şi Alzheimer ne împrietenim tot mai bine pe zi ce trece.

Iar dacă vreodată nu o să mai ţin minte nimic din toate astea, cu siguranţă n-o să pot uita niciodată checurile şi clătitele făcute de bunica, plăcintele şi bezelele ei, mucenicii moldoveneşti, învârtita şi poalele-n brâu.

Moldoveanca latentă din mine e trezită la viaţă de câteva ori pe an de diverse pofte, iar zilele trecute ea s-a (ră)sculat din nou pentru nişte poale-n brâu.

Vă spuneam mai demult că am făcut întâmplător o combinaţie care s-a dovedit a fi un aluat perfect pentru plăcintă. Îl găsiţi aici, cu menţiunea că, de data asta, am folosit lapte călduţ în loc de apă.

După ce-l frământaţi şi vă frământaţi pe lângă el aşteptând să crească, îl împărţiţi în vreo 8-10 bucăţi egale, pe care le întindeţi cu un făcăleţ în nişte foi mai grosuţe, de formă pătrată. În mijlocul fiecăreia puneţi o lingură zdravănă de umplutură. Eu am amestecat telemea de oaie cu telemea de vacă, în proporţii egale (puteţi pune în amestec şi brânză de burduf), şi un ou, care să coaguleze amestecul la copt.

Adunaţi apoi marginile foii peste umplutura de brânză, asfel încât să formeze un fel de plic, puneţi plăcinţelele într-o tavă cu hârtie de copt şi ungeţi poalele-n brâu cu ou bătut. Înainte de a le pune în cuptorul bine încins, le mai lăsaţi să crească în tavă aproximativ 20 de minute.

În cuptor trebuie să stea mai întâi la foc puternic, 10 minute, cât să devină rumene ca nişte moldovence care şi-au pus poalele-n cap , după care la foc molcom, domolit, încă vreo 20 de minute. Se mănâncă fierbinţi, cu o bucăţică de unt deasupra şi cu smântână.
[singlepic id=366 w=620 h=440 float=none]

Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 16 martie 2012