Unul dintre visurile mele e sa transez un porc. Oricat de ciudat ar suna. Il si vad agatat de picioarele din spate, in doua carlige puternice… Si mai bine ma opresc. 🙂 Insa tot voi face asta odata si-odata. Pana atunci, ma ocup de oratanii mai mici. Si n-o sa va povestesc cum taiam eu gainile acum ceva vreme, ci cum am transat o rata de curand. De fapt, nici macar asta, ci cum am facut un prosciutto crudo de ratza. Inspirata de domnul Ruhlman, care a scris chiar si o carte despre cum sa-ti faci singur niste mezeluri de casa.

Treaba in sine a fost foarte usoara, asteptarea a fost mai grea. Si, recunosc, am avut ceva emotii din cauza temperaturii din bucatarie, uneori poate putin cam mare. Insa nimic n-a fost putred in Danemarca mea din Berceni.

Pentru ca n-am vrut sa risc, am folosit doar jumatate de piept de rata, insa data viitoare voi pune unul intreg. Nu ca asta n-a fost bun, dar parca a iesit totusi un pic prea uscat. Mi-ar fi placut mai mult ca mijlocul sa aiba textura aia de carne aproape cruda. Da, eu si carnea cruda avem o relatie speciala :).

So, am luat jumatate de piept de rata, l-am crestat pe partea cu pielea si l-am pus intre doua straturi de sare de mare. In sare amestecasem si o lingurita de zahar. L-am acoperit cu folie de plastic si l-am lasat in frigider 24 de ore. Apoi am scurs tot lichidul pe care il lasase, am indepartat surplusul de sare, l-am sters bine cu servetele de hartie, l-am impachetat in niste tifon si l-am legat cu sfoara.

Apoi l-am atarnat in grinda:D. Mai excat l-am legat de o teava, langa fereastra.

Ideea e ca trebuie sa stea intr-un loc aerisit sau unde aerul circula si sa nu fie foarte cald. Ruhlman spunea sa-l las asa o sapamana, insa cum n-am folosit un piept intreg, l-am lasat doar trei zile. Rezultatul a fost extraordinar, mult peste ce ma asteptam. Am simtit chiar gustul specific de prosciutto crudo, probabil ca e aceeasi bacterie sau mucegai care-si face de cap, nu stiu, ca nu-s chimist si nici taran italian (desi as vrea).

Concluzia: desi un pic uscat, asa cum spuneam, e un aperitiv perfect, alaturi de niste feliute de ciabatta de casa. Data viitoare, adica foarte curand, voi repeta figura, insa cu un piept intreg, pentru ca deocamdata (adica vreo doua saptamani) mesteresc o pancetta de casa, tot de la domnul Ruhlman citire.

Incercati asa ceva acasa!