• antricot de purcel de lapte (300-400 de grame)
  • un mar
  • cativa catei de usturoi
  • ulei de masline
  • sos de soia
  • sare, piper

De obicei, nu cumpăr carne din hipermarket, ci din măcelării. Sunt mai multe avantaje: ajungi să-i cunoști pe oamenii de la care cumperi constant, să le știi produsele, le poți cere să-ți taie/tranșeze o anumită bucată de carne etc. Câteodată am norocul să mai primesc o găină, o rață sau un iepure de țară, dar asta nu se întâmplă foarte des, iar cum carnivora din mine nu poate fi mulțumită fără proteină animală, tot în măcelării ajung.

De curând însă, am ajuns într-unul dintre marketurile hiperbolizate de azi, paradoxal, pentru mici cumpărături. Și cum nu mă grăbeam nicăieri (ceea ce, de obicei, nu mi se întâmplă nici în concediu), împingeam căruciorul printre rafturi. Până am ajuns la raionul de carne, unde am remarcat purcelușul de lapte. De fapt, bucățile de purceluș de lapte, tranșate și ambalate, mignone, în tăvițele lor mici. Și nu m-am putut abține să nu iau două bucăți – mici, cum altfel – de cotlet.

N-aveam nici cea mai mică idee cum să le pregătesc, dar cred ca aveam aceeași satisfacție ca femeile dependente de pantofi care fac o nouă achiziție. Dar am avut timp să mă gândesc într-o noapte cu Lună, cât au stat ele în frigider. Deși carnea de purcel de lapte este foarte fragedă și are o textură aparte, am vrut totuși s-o marinez, nu ca s-o frăgezesc (nu mai era cazul), ci ca s-o aromatizez.

Așa că am lăsat-o timp de câteva ore în frigider, după ce am uns-o cu un amestec din ulei de măsline, sare, piper, puțin sos de soia light și puțină miere. Și pentru că purceluș de lapte fără de măr nu se poate, așa am făcut și eu. Am tăiat în sferturi un măr roșu, pe care l-am pus în tavă, la cuptor alături de carne. Am completat cu foarte puțină apă, am pus și câțiva căței de usturoi întregi, am acoperit vasul cu un capac și l-am lăsat la cuptor la foc mediu (170 – 180 de grade) timp de oră și un sfert.

Și pentru că acele cotlețele aveau și un sorici foarte fraged, în ultimele 15 minute am lăsat vasul fără capac, ca să se rumenească și să devină crocant.

Din mere și sucurile lăsate de carne am făcut un sos fin, pasat în blender, pe care l-am subțiat cu puțină smântână lichidă, dulce. Și, da, friptura de porc cu un sos dulceag chiar e o revelație.
Iar ca garnitură am făcut un piure de naut (naut, ulei de masline, condimente) cu un zvâc de harissa.

[singlepic id=697 w=620 h=440 float=center]

Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 16 noiembrie 2012.