De câteva săptămâni, sunt posedată de duhuri asiatice, pe numele lor mâncare chinezească și indiană. Mai ales de ultima, căci câte curry-uri a văzut bucătăria mea în ultima perioadă, n-a mirosit blocul în care stau toată viața lui. Curry cu linte, curry cu miel, curry cu pui, raite, naan și basmati, pumni de ardei iuți aruncați în oale și lacrimi când se termină mâncarea. Însă aseară am schimbat foaia și, în loc de curry indian, am făcut unul indonezian. Rendang, un soi de curry de vită, dens și bogat, este minunația cu numărul 39 din Ocolul Pamantului în 50 de retete.

Intrigant acest curry, intr-un fel asemanator cu cel indian – pentru că unele condimente sunt comune – dar diferit in buna masura, datorita unor mirodenii specifice bucatariei indoneziene. Si, ca orice curry are nevoie de ore bune pe aragaz, iar tu de nervi de fier.

Cum spuneam, rendangul e o mancare cu carne de vita (eu am folosit bucatile acelea din gamba, care se folosesc si la osso buco, desi reteta originala prevede antricot). Desi reteta originala nu prevede asa – caci e vorba de antricot – eu am fiert intai carnea (cam jumatate de kilogram), dar nu de tot, ci doar pe jumatate.

Apoi am mixat in blender 5-6 șalote, 10-12 catei de usturoi, o radacina de ghimbir de 4-5 centimetri, vreo 6-7 ardei iuti rosii (recunosc, i-am curatat de seminte). Insa mai bine as fi lasat vreo doi cu seminte, pentru ca ulterior am mai pus in rendang vreo 3-4 ardei bird’s eye uscati, caci nu mi se parea indeajuns de iute.

Reteta originala prevede sa mixezi cele de mai sus impreuna cu radacina de galangal (un soi de ghimbir) de care nu am avut pentru ca nu exista in Romania, lemongrass proaspat si radacina de turmeric (curcuma) proaspat. Pe ultimele doua le-am avut doar sub forma uscata, de pudra, asa ca le-am adaugat mai tarziu, in momentul in care am condimentat mancarea.

Am prajit pasta din blender in ulei de palmier bine încins, de-au sfarait si peretii cand am pus-o in cratita. Am redus focul si am lasat-o cam 5 minute, dupa care am adaugat carnea de vita si putina supa de vita si am lasat totul sa fiarba la foc mic-mic, inca 40 de minute. Am adaugat apoi o cutie de lapte de cocos, mai multe frunze uscate de lamaie kaffir (de la magazinul Ki Life) si am lasat totul sa fiarba inca 30-40 de minute. Carnea s-a gatit efectiv in laptele de cocos si si-a tras toate aromele. Abia apoi am condimentat cu un amestec facut in blender din urmatoarele: cateva alune de pamant, coriandru, chimen indian, piper negru, lemoingrass si curcuma. Am pus acest amestec, dar si putin zahar (ideal ar fi sa aveti zahar de palmier), sare si am stors o jumatate de lime (asta cu de la mine putere). A, cum va spuneam, am mai pus si 3-4 niste chili bird’s eye.

[singlepic id=607 w=620 h=440 float=center]

Dupa inca vreo 15 minute la foc mic, rendangul meu scazuse suficient si avea deja ulei la suprafata, semn ca e gata. Dupa cum va spuneam, e mancare scazuta si nu are atata sos ca o mancare indiana.
Bineinteles, far’ de orez, rendangul nu are sens pe lume (iar noi am fi murit din cauza iutelii), insa eu i-am mai facut si-o salata de castravete verde cu otet si, bineinteles, ardei iute :D.

E altfel, probabil ca nu e o mancare pe care sa o tolereze toata lumea, dar eu tare ma bucur ca am descoperit-o. Caci si-a castigat locul printre felurile pe care le voi face in mod constant.

[singlepic id=606 w=620 h=440 float=center]

Incercati asa ceva acasa!