Cum weekendul la Busteni s-a soldat, pe langa tocanita de gâscă si puiul de tara in vas de lut, cu niste mere culese direct din pom, din gradina, si cum am mancat acolo si una dintre cele mai bune salate de cruditati ever, m-a pocnit inspiratia: salata Waldorf.

De fapt, inspiratia i-a pocnit pe altii, pe la 1800 si ceva, eu am fost un simplu executant ale uneia dintre cele mai celebre si bune salate din lume. Sa revenim la merele din gradina fermecata de vizavi de Wilder Kaiser (glumesc, era doar Caraimanul, da’ semana un pic :D). Ei bine, merele astea mici, nestropite, ne-umplute cu hormoni, crocante si acrisoare chiar au gust de mere, nene!

Iar atunci cand le culegeam din pom, ma minunam de parca as fi vazut marmote invelind ciocolata in staniol :D.

Well, asta-seara, din doua mere super bune si o telina medie ne-am rezolvat cina :D. Merele si telina curatate de coaja se dau pe razatoarea mare si imediat se stropesc cu suc de lamaie, ca sa nu se oxideze si sa ramana albe. Se amesteca apoi cu1-2 linguri de maioneza (unii prefera dressing de iaurt). Si, da, am frecat un pic si la o maioneza (de fapt, mixerul a facut asta), caci nu prea sunt adepta celei cumparate.

Aceasta este reteta originala, inventata de maitre d’hotel de la hotelul Waldorf, insa Wiki zice ca mai tarziu niste chefi s-au gandit sa adauge si miez de nuca. Si bine au facut, zic eu, pentru textura lor crocanta si aroma uleioasa merg de minune cu marul si telina. Tocati grosier miezul de la doua-trei nuci (ce-i prea mult strica), asezonati apoi cu sare si foarte putin piper si aveti in castron o capodopera de simplitate. Am incercat cu paine neagra, insa am decis ca e mult mai buna simpla, goala, pentru ca nuca suplineste cu succes painea.

Cam atat trebuie sa va bateti capul pentru o masa un pic mai altfel, iar eu va doresc soare si mere bune :).

Incercati asa ceva acasa!