Mâncare de stradă mai bună ca în Istanbul nu am întâlnit niciodată până acum în călătoriile mele. Însă abia anul acesta am descoperit pe malul Bosforului, într-o piață de pește colorată și zgomotoasă ca limba turcilor, una dintre cele mai bune chestii mâncate în Istanbul: sandvișul cu macrou.

Dacă ajungeți în Istanbul și nu mergeți în piața de pește de lângă Turnul Galata și dacă nu mâncați în picioare, printre pescăruși și vânzători gălăgioși, o minunăție din asta cu macrou abia pescuit, fript pe tablă, legume proaspete și pâine pufoasă, ați venit degeaba.

Ei bine, așa o poftă m-a apucat de sandvișul ăsta, că aș fi înotat până la Istanbul. Dar era mai scurt până-n Obor. Oricâte reportaje (comandate sau nu) aș vedea, în care ni se spune frumos de câte o duduie că aici colcăie germenii, microbii și in general, toate scursurile (fie ele și umane), io n-am cumpărat niciodată ceva stricat sau alterat din Obor. Poate și pentru că știu ce și de unde să cumpăr.

Bine, n-o să afirm aici că macroul pe care l-am luat era abia scos din mare, dar era proaspăt, cu ochii clari și branhiile roșii. Două dintre indiciile că un pește este proaspăt. Așa că am luat macroul, dar și salată roșie creață (lollo rosso), ridichi, ceapă roșie, gulii și lămâi.

Acasă am filetat macroul, l-am condimentat cu sare de mare și l-am uns cu puțin ulei de măsline, cât să se formeze o peliculă. Macroul e un pește gras, așa că nu are nevoie să fie prăjit un mult ulei. Am prăjit apoi fileurile într-o tigaie de teflon.

Într-o jumătate de franzelă albă (da, pâinea aceea pufoasă cu mulți afânători , dar de două ori pe an ne permitem să mâncăm așa ceva 😀 ), am pus salată, felii de ridichi, frunzulițe de ridichi (ca în sandvișul de la Istanbul), gulii date pe răzătoarea mare (condimentate cu sare și piper), felii subțiri de ceapă roșie, mult suc de lămâie și, bineînțeles, macroul fierbinte.

Vă spun drept, Istanbul was in my mouth.
Aceasta postare a fost publicata pe Eva.ro in data de 8 iunie 2012.